# Un fost director de la ARO schimbă istoria

Mihai Mărţişor Ciobanu, fost director la ARO, are de mai mult timp preocupări legate de istorie şi lingvistică. Inginer, profesor doctor, Ciobanu a scris de curând şi o carte despre originile Limbii Române, ideea exprimată de acesta fiind aceea că, citez, „o mare parte din cuvintele actuale din vocabularul Limbii Române, cu o vechime de peste 7.500 de ani, este de origine protoegipteană”. Altfel spus, fostul director a identificat foarte multe cuvinte ale căror origini le atribuie limbilor Egipteană veche, Akkadiană şi Sumeriană.

Cartea are titlul „Despre cuvinte Protoegiptene, Sumeriene şi Akkadiene din limba Română” şi conţine un cuvânt înainte al autorului şi un dicţionar explicativ cu sute de cuvinte. Mihai Ciobanu susţine că am ajuns să avem o asemenea moştenire lingvistică datorită faptului că în zona ţării noastre s-au stabilit grupuri venite din nordul Africii şi Asia. Pe cale de consecinţă, în totalul populaţiei României actuale se află 15% descendenţi ai haplogrupului protoegiptean Elblb, 23% din haplogrupuri protosumeriene şi 17% urmaşi ai indo-europenilor. Astfel, concluzionează fostul director, „Limba Română este o limbă afro-asiatică”, deci nu provine din Latină, ci este înrudită cu Araba, Ebraica şi Somaleza. Iar unul dintre celebrele cuvinte de origine dacă, „barza”, provine, de fapt, din Sumeriană.

Cucurigu este kukku-ri-gu, iar „Ţuţu” e zeul Leu

Inginerul Ciobanu susţine că urmaşii de sânge pur ai protoegiptenilor şi protosumerienilor veniţi pe vremuri pe meleaguri valahe încă mai reacţionează verbal ca strămoşii, utilizând morfeme pe care le pronunţă în mod natural şi pe care le posedă inconştient. Spune autorul: «De exemplu, o persoană din România, provenită din strămoşi nemetisaţi, originari din zona Lacului Pontic, atunci când se găseşte la înălţime, pronunţă, în mod repetat, morfemul „u”, sub forma u-u, u-u căci, în sumeriană u înseamnă „sus”. Copiii din România, atunci când se joacă de-a v-aţi ascunselea, respectiv atunci când se ascund în locuri întunecoase, când ies la lumină, folosesc interjecţia cucu-bau. Kukku-Baau a fost, în urmă cu peste şapte mii de ani, numele unei zeiţe protoegiptene şi protosumeriene, „stăpână a întunericului” căci, morfemul kukku înseamnă, în sumeriană, „întuneric” iar forma baa-u, în protoegipteană, înseamnă „de sus stăpână”. În fine, în România, în fiecare dimineaţă, cocoşii cântă cucurigu. Cucurigu este de fapt o expresie sumeriană, respectiv kukku-ri-gu, expresie ce se traduce prin „gâtul care alungă întunericul”. Iată că, în România, de peste şapte mii de ani, cocoşii au anunţat şi anunţă încă venirea zorilor, în limba sumeriană!».
Printre reperele bibliografice ale fostului director s-au aflat dicţionare egiptean, sumerian şi akkadian şi „Cartea egipteană a morţilor”.
Dar, fără a comenta sau a intra în alte detalii, vă prezentăm câteva exemple ale originilor străvechi pentru cuvinte din Limba Română, în traducerea cu explicaţiile oferite de Mihai Mărţişor Ciobanu.

Cuvinte protoegiptene în limba Română

– Aqru – denumea, în mitologia egipteană, şarpele mitologic ale cărui atribute erau răutatea, supărarea permanentă sau respingerea, atribute ce definesc, conform DEX, adjectivul acru;
– au – înseamnă, în protoegipteană, a tăia. În limba Română, au este o exclamaţie produsă de o durere fizică, ca în cazul în care cineva s-a tăiat, la un deget, de exemplu;
– aurit – înseamnă, în protoegipteană, fasole din Siria;
– baba – însemna o femeie admirată care făcea minuni. În limba Română, baba este şi denumirea unei femei în vârstă care vindecă persoane suferinde, în mod miraculos;
– betek – însemna a cădea. În limba Română, forma protoegipteană betek a generat cuvântul beteag, cu înţelesul de infirm iar, în limba maghiară, cuvântul beteg, cu acelaşi înţeles;
– beţi – înseamnă, în protoegipteană, persoane abominabile. În limba Română, beţi desemna persoanele care au consumat alcool, în cantităţi mari;
– kakat – însemna, în protoegipteană, abces, pustulă. În limba Română, cuvântul cacat înseamnă şi murdărie, cel mai apropiat, ca sens, de sensul originar, protoegiptean;
– khr-ani-u – însemna partea ce cade de deasupra gâtului, departe, în limba Română, craniu, cu acelaşi înţeles;
– iaur-t – însemna, în protoegipteană, un curent de apă cu spume albe. În limba Română iaurt denumeşte un produs lactat, cuvânt care însă nu provine din limba turcă (yoğurt);
– mama – însemna, în protoegipteană, a aduce la lumină. În limba Română, mama este denumirea generică a fiinţei care ne-a adus la lumină;
– maţţ – însemna, în protoegipteană, ca şi în limba Română, intestin (maţ);
– rai – însemna, în protoegipteană, locul dorit sau lumina. În limba Română, rai înseamnă, pe lângă „loc în natură deosebit de frumos” şi locul unde ar ajunge, după moarte, sufletele celor meritoşi. Iată deci că denumirea Rai este protoegipteană şi nu provine, în limba Română, din limba slavonă (raj);
– raqiu – însemna dezastru. În limba Română, rachiu este denumirea unei băuturi alcoolice care, consumată în exces, poate provoca dezastre;
– shef –  însemna, în protoegipteană, un om puternic, cuvânt menţinut, nemodificat în limba Română;
– shuti – însemna, în protoegipteană, traficant adică o persoană care înşală. În limba Română, verbul „a şuti” înseamnă „a fura”.
– tiraa – însemna, la protoegipteni, uşă. În limba Română, verbul „a se tira” înseamnă „a ieşi pe uşă”;