Asociaţia Munţii Făgăraş implementează proiectul Managementul integrat al siturilor Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş, proiect finanţat prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu în cadrul Axei Prioritare nr. 4 – Protecţia naturii, vizându-se elaborarea planului de management integrat al celor două situri Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş. Unul dintre obiectivele proiectului constă în inventarierea, cartarea şi evaluarea stării de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de plante și animale de interes comunitar din aria țintă. Două specii de lilieci, vulnerabili la modificările din mediul înconjurător, sunt liliacul comun mare (Myotis myotis) și liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros).
Situl de importanță comunitară Munții Făgăraș, împreună cu aria de protecție specială avifaunistică Piemontul Făgăraș, au fost declarate situri Natura 2000 în scopul perpetuării unei stări favorabile de conservare a 27 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar, dintre care 5 prioritare, a 33 de specii de plante și animale, precum și a 25 de specii de păsări de importanță comunitară. În siturile Natura 2000 se dorește promovarea unei dezvoltări socio-economice sustenabile, care să permită asigurarea conservării pe termen lung a speciilor și habitatelor pentru care au fost declarate aceste arii naturale protejate.
Printre activitățile antropice cu potențial impact negativ semnificativ asupra unor specii de interes conservativ, cum este și cazul speciilor de lilieci, se remarcă exploatarea resurselor lemnoase.
Habitatele forestiere asigură adăposturi și zone de hrănire pentru o varietate largă de specii de chiroptere (lilieci), o parte din ele depinzând de arbori în întreg ciclul de viață. Alte specii se adăpostesc în scorburi sau sub scoarța arborilor doar în sezonul de activitate, preferând să hiberneze în adăposturi mai călduroase și cu temperaturi constante, cum ar fi peșterile. Însă, în lipsa pădurilor și a adăposturilor subterane, aceștia se pot adăposti în podurile liniștite și nederanjate ale caselor sau bisericilor.
Munții Făgăraș, formați din șisturi cristaline și aproape lipsiți de zone carstice, includ un număr restrâns de peșteri și mine abandonate. Acestea nu întrunesc condițiile optime de temperatură și umiditate pentru a fi accesibile liliecilor. De aceea, pădurile – mai ales cele bătrâne de foioase și amestec – sunt foarte importante, mai ales din punctul de vedere al adăposturilor.
Însă cauza principală a declinului liliecilor sunt superstițiile care, din păcate, constituie încă o amenințare actuală pentru lilieci. Oamenii, din cauza necunoașterii modului lor de viață și a rolului acestora în natură, sunt cuprinși de sentimente de repulsie și de teamă față de aceste animale, acțiunile umane având de cele mai multe ori urmări fatale asupra liliecilor. Liliecii din țara noastră, ca și cei de pe tot continentul european, se hrănesc doar cu insecte. Contrar credințelor populare, aceștia nu se agață în păr. Principalul lor simț – ecolocația – le permite să detecteze fire chiar mai subțiri decât firul de păr, preferând să evite obstacolele din jurul lor.
Liliecii sunt singurele mamifere capabile de zbor activ, care se orientează și detectează prada cu ajutorul ultrasunetelor. Verigi importante în reţeaua trofică aeriană, liliecii reprezintă adevărați bioindicatori ai calității mediului. Se hrănesc cu insecte dăunătoare agriculturii, țânțari, molii, păianjeni și altele, având o contribuţie importantă în ecosistem prin reglarea efectivelor populaţiilor de insecte.
Reproducerea ale loc toamna, iar fecundarea primăvara – femelele având capacitatea unică printre mamifere de a stopa, accelera sau încetini rata de creştere fetală. Nasc 1-2 pui/an (în funcție de specie), supraviețuirea acestora depinzând de cantitatea de hrană disponibilă și de condițiile meteorologice. Primăvara, femelele formează colonii de naștere în peșteri, clădiri și scorburi, din care masculii sunt excluși sau acceptați doar la marginea coloniei. Migrează pe distanțe scurte, între adăposturile de iarnă și cele de vară, iar dacă adăposturile subterane prezintă microclimat favorabil, rămân acolo tot timpul anului.

Liliacul comun mare, cunoscut de specialiști sub denumirea de Myotis myotis, este unul dintre cei mai mari lilieci care trăiesc în România și în Europa. Are blana de culoare cenușiu-cafenie pe partea dorsală și alb cenușie pe abdomen, greutatea de până la 40 grame, lungimea corpului de 6-8 cm și anvergura aripilor de aproximtiv 35 cm. Formează colonii compacte de zeci sau sute de indivizi, în care tolerează prezența altor specii. Vânează la distanțe de până la 10 km de adăpost. Zboară la 0,5-1m deasupra solului, preferând habitatele de păduri sau pășuni cu tufișuri.  În România este considerată o specie cu un areal relativ larg, fiind întâlnită atât în zone împădurite cât și în cele antropizate.

Liliacul mic cu potcoavă – Rhinolophus hipposideros – este una dintre speciile de talie mică întâlnite în țara noastră. Denumirea populară de liliac cu potcoavă provine de la excrescențele nazale în formă de potcoavă, prin care sunt emise ultrasunetele. Este o specie solitară, care stă permanent învelită cu aripile. Are lungimea corpului de aproximativ 5 cm, cu greutatea între 5-9 grame, blana de culoare cafeniu-cenușie pe spate și cenușiu-albicioasă pe abdomen. Este o specie cavernicolă, care în lipsa adăposturilor subterane formează colonii de maxim 30 de indivizi (care nu se ating unii de ceilalți) în clădiri abandonate. Vânează în păduri de foioase și mixte, în zone semiîmpădurite și pajiști înconjurate de lizieră, atât în zone de câmpie, cât și montane. Este o specie comună în țara noastră.

Prin proiectul Managementul integrat al siturilor Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş, co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013, al cărui beneficiar este Asociația Munții Făgăraș, vor fi desfășurate, printre altele, o serie de activități care vizează inventarierea, cartarea și evaluarea stării de conservare a celor două specii de lilieci din zona masivului făgărășan cuprinsă în județul Argeș. Informațiile obținute vor fi corelate cu date privind presiunile antropice la care aceste specii sunt supuse, astfel încât să fie posibilă stabilirea în mod adecvat a unor măsuri de conservare specifice.

Pentru mai multe informaţii legate de siturile Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş ne puteţi vizita la adresa: www.fagaras-natura2000.ro.
Asociația Munții Făgăraș
Proiectul Managementul integrat al siturilor Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraș
Proiect cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională