Născut la 13 mai 1931, în Lereşti, profesorul Nicolae Ursea a fost, timp de 21 de ani, medicul personal al Patriarhului Teoctist, asta şi datorită renumelui pe care şi l-a dobândit.

S-a specializat în Franţa şi Germania

Între anii 1938 şi 1942, Nicolae Ursea a urmat cursurile claselor primare în comuna natală, după care în perioada 1942-1950 s-a pregătit la Liceul teoretic „Dinicu Golescu” din Câmpulung. După absolvire a intrat la Facultatea de Medicină Generală din Capitală, iar între 1960-1963 a studiat filozofia la Universitatea din Bucureşti. Au urmat numeroase cursuri de specializare pe care le-a făcut în ţară sau la universităţi de renume mondial. Astfel, în perioada 1970-1971 îl regăsim pentru un stagiu de specializare-perfecţionare în nefrologie la Spitalul Necker din Paris sub îndrumarea celebrului profesor J. Hamburger. CV-ul protagonistului nostru mai este completat cu un Curs de perfecţionare în „Transplantul renal” din oraşul Lyon din Franţa, un Stagiu de perfecţionare în nefrologie din 1977, de două luni, de la Universitatea de Medicină din Freiburg din Germania, cursuri educaţionale în nefrologie organizate de Societatea Internaţională de Nefrologie (ISN), Asociaţia Europeană de Dializă şi Transplant (EDTA), precum şi societăţi naţionale de nefrologie sau mai multe universităţi. Nicolae Ursea a participat cu lucrări de specialitate la 10 congrese naţionale medicale şi 55 de congrese internaţionale medicale, a efectuat a 14 schimburi de experienţă şi vizite de documentare în ţări din Europa, America şi Australia.

A publicat 19 cărţi de referinţă pentru medicina românească

Până acum, Nicolae Ursea a condus circa 30 de teze de doctorat şi este considerat unul dintre seniorii medicinei româneşti. Nu putem omite faptul că protagonistul nostru a ocupat de-a lungul timpului funcţii extrem de importante, aşa cum ar fi: între 1967-1972, şef de secţie clinică, între 1972-2002, şef de clinică, între 1969-1970, consilier pe probleme medicale în Ministerul Învăţământului, între 1972-1974, secretar general în Ministerul Sănătăţii, între 1976-1978, consilier pe probleme medicale în Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, între 1979-1989, Prorector ştiinţific la UMF Carol Davila din Bucureşti, între 1985-1997, preşedintele Comisiei de Nefrologie din Ministerul Sănătăţii, între 1990-1997, preşedintele Societăţii Române de Nefrologie, în perioada 1997-2007, preşedinte de onoare al Societăţii Române de Nefrologie, din 1996, preşedintele Fundaţiei Române a Rinichiului, între anii 1994-2001, redactor şef al revistei periodice „Nefrologia”, între 2001-2007, redactor emerit, între 1978-2002, director general al Spitalului Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila” şi între 2001-2003, consilier al Ministerului Sănătăţii. De asemenea, medicul de la Lereşti a participat la comunicarea şi publicarea a peste 500 de lucrări ştiinţifice din care 19 cărţi de o valoare inestimabilă în medicina românească şi nu numai. Doctorul în ştiinţe medicale se mai poate lăuda pe lângă o carieră de excepţie şi cu premii, distincţii sau decoraţii, 15 fiind naţionale, iar 3 internaţionale.

L-a salvat de la moarte pe Patriarhul Iustin Moisescu

Prof. univ. dr. Nicolae Ursea a fost medicul personal al Patriarhului Iustin Moisescu încă de la întronizarea sa. Profesorul Ursea l-a cunoscut şi pe Teoctist, viitorul patriarh, cu care s-a împrietenit în anul 1985, când acesta îl vizita la Clinica „Dr. Carol Davila” pe Patriarhul Iustin Moisescu. Fostul patriarh fusese internat la Spitalul Elias cu o insuficienţă renală cronică ce i-a provocat până la urmă moartea clinică. Aceasta a fost constată, conform normelor de la acea vreme şi potrivit statutului demnitarului, de chiar ministrul sănătăţii, prof. dr. Eugen Proca. În noaptea de după declararea morţii clinice a Patriarhului, familia lui Iustin Moisescu l-a căutat pe profesorul Ursea, deja foarte cunoscut, implorându-l să facă ceva pentru viaţa acestuia. Într-un moment de har divin, Nicolae Ursea s-a gândit că este posibil ca unul dintre rinichi să nu mai funcţioneze iar cel de-al doilea să fie blocat de o piatră. A obţinut cu sprijinul familiei aprobarea ca Iustin, aflat în comă, să fie transportat de la Elias la Spitalul de Urologie unde i-a aplicat mai multe dialize. După trei zile, Iustin a deschis ochii şi şi-a revenit la viaţă. După alte trei zile a eliminat o piatră. Timp de mai multe săptămâni a stat internat în Spital până la recuperare. De atunci, a rămas medicul Patriarhului Iustin iar, după moartea acestuia, al Patriarhul Teoctist, timp de 21 de ani.  (M.I.)