Amândoi sunt buni de pus în ramă, datorită notorietății mondiale, aș putea spune. Dacă întrebi un adolescent american unde se află România, sigur se va rătăci, pe hartă, undeva în Africa sau Asia. Nu același lucru se va întâmpla dacă vei pronunța numele celebrului voievod Vlad Țepeș. Ba mai mult, dacă lui Nero i se pun în spinare anumite trăsături mai umane: descreierat, bolnav mintal, voievodul muntean este mai mereu ”pe bune” cu cel cu coarne, copite și coadă.
Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa, istoria fiind într-o mare măsură nedreaptă cu amândoi. Spațiul nu-mi permite să le fac un portret exhaustiv. Voi încerca să mă refer doar la câteva cauze care au dus la demonizarea celor doi.
Nero, după cum se știe, a fost unul dintre marii persecutori ai creștinilor, printre victime situându-se și Sfinții Apostoli Petru și Pavel, pe care-i cinstim în această săptămână. Pentru aceasta posteritatea nu l-a iertat. Printre ”vinovați” se numără și cunoscutul scriitor polonez Henryk Sienkiewicz, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, care îi face un portret deloc favorabil în celebrul său roman „Quo Vadis”. Putem să-l amintim aici și pe istoricul roman Suetonius, care scrie toate grozăviile despre Nero: că a dat foc Romei, că a avut legături incestuoase cu mama sa Agripina, că și-a castrat pe iubitul său Sporus și apoi s-a căsătorit cu el etc. Adevărul este undeva la mijloc, ca și în cazul lui Vlad Țepeș. „Vinovate” de demonizarea sa sunt, în special, cronicile săsești din acea perioadă.
Colericul voievod nu le-a iertat sașilor faptul că făceau comerț la graniță, neplătind taxele vamale ce se cuveneau, aplicându-le periodic câte o corecție, care însemna incendierea ba a Făgărașului, ba a Sibiului. Nu aceleași bazaconii spun despre viteazul voievod cronicile slavone din aceeași perioadă.
Pe bună dreptate Petre Țuțea spunea că fără Vlad Țepeș istoria românilor ar fi o pajiște cu miei.
Și ca să vedeți cât de nedreaptă este istoria, închei spunându-vă că și Constantin cel Mare, santificat alături de mama sa Elena, și-a trimis la moarte fiul, soția, cumnatul și nepotul, creștinându-se în ultimul ceas, pe patul de moarte.
Prof. dr. Cornel Carp
0 Comentarii