Asocierea aparține presei vremii și se referă probabil la influența pe care a avut-o acest personaj celebru la curtea țarului Nicolae al II-lea, în special asupra țarinei Alexandra. Desigur, comparația era forțată, dar avea și un sâmbure de adevăr, care nu avea nicio legătură cu latura diabolică a lui Rasputin.
Iată ce scria în memoriile sale I.G. Duca, el însuși un mare om politic: „Barbu Știrbey avea asupra regelui Ferdinand, ca și asupra reginei Maria, o influență atotputernică și, de fapt, în tot cursul crizei din care a ieșit întregirea neamului românesc, el a fost adevăratul suveran al României”.
Nepot de domn, frumos, iubit de femei, elegant, plin de farmec, de o neobișnuită distincție și foarte bogat, în 1907 (an în care o cunoaște pe Maria, pe atunci principesă) este numit, de regele Carol I, administrator al Domeniilor Coroanei, oferindu-i astfel accesul în intimitatea Familiei Regale.
Tot I.G. Duca spunea: „Multă vreme se spusese despre dânsul că este o personalitate lipsită de orice relief și de orice însemnătate. Ce-i drept, aparențele autorizau asemenea verdicte. Într-o țară de vorbăreți nu am cunoscut om mai tăcut, nu am văzut om afectând o mai mare modestie. Și totuși, sub această banală înfățișare se ascundea o nespus de interesantă personalitate, o inteligență pătrunzătoare, o excepțională abilitate și o mare ambiție. Dar ceea ce răscumpăra la el un anume scepticism și i-a permis să aducă României mari servicii pe care, totuși, e bine ca istoria să le înregistreze și să le consfințească, este că avea idei democratice și își iubea sincer țara și neamul. Lui i se datorează în bună parte toate reformele democratice ale lui Ferdinand, fără dânsul ele ar fi rămas numai gânduri împărtășite, intenții neîndeplinite”.
Fiind cumnat cu Ionel Brătianu, a lucrat mână în mână cu el, i-a fost poate cel mai apropiat și mai prețios colaborator în greaua sarcină a înfăptuirii idealului nostru național. Dincolo de latura politică a activității sale, în perioada tulbure a începutului de secol XX, un capitol important îl reprezintă relațiile sale cu regina Maria, despre care putem spune că a fost singura iubire adevărată a acesteia, în condițiile în care a avut mai mulți admiratori la fel de apropiați.
Barbu Știrbey era cu trei ani mai mare decât regina Maria. Ca șef al Domeniilor Coroanei, era zilnic în apropierea ei. Regina, cu felul ei de a fi, deschis, fără prejudecăți, nu ferea în nici un fel iubirea ei pentru chipeșul și delicatul prinț, deși, pe la colțuri, toți șușoteau. Normal că bârfele ajungeau și la urechile clăpăuge ale lui Ferdinand. Dar Ferdinand era prea deștept să facă pasul următor, adică să afle adevărul. În acest fel el a păstrat relații excelente cu Barbu Știrbey, de care avea neapărat nevoie în a conduce țara în acele vremuri tulburi.
Se spunea că ultimii doi copii ai familiei regale, Ileana și Mircea, au fost rodul iubirii dintre cei doi. Dacă Mircea a murit în acei ani teribili ai Primului Război Mondial, Ileana a rămas să dovedească acest lucru prin asemănarea tulburătoare cu chipul prințului. Mai e nevoie să spun că Ileana era cea mai frumoasă dintre cele trei fete ale reginei Maria?
La căsătoria acesteia cu Principele Anton de Austria, în 1931, fratele ei mai mare, Carol al II-lea, ar fi arătat cu degetul spre prințul Știrbey, spunându-i: „Acela este tatăl tău!”
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. A chemat Drapelul de Luptă în tranşee
Citește și Lecţia de istorie. Miracolul de la Nucşoara
0 Comentarii