15 august 1714, Adormirea Maicii Domnului. Chiar în acea zi, Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani. Piața Ialy-Kiosc era înțesată de lume, pregătită pentru execuția care se dorea a fi exemplară și, eventual, să rămână în istorie. Sultanul Ahmed al III-lea dăduse ordin să fie pregătit totul în cele mai mici amănunte. Fuseseră invitați ambasadorii Franței, Rusiei, Austriei și Angliei, iar ei nu refuzaseră, ceea ce în calitate de creștini ar fi trebuit să facă. De proteste nici nu putea fi vorba, de unde trebuie să reținem că indiferența celor de la care așteptăm atât de mult chiar și în zilele noastre se pierde în negura veacurilor. De sute de ani tot plătim efectele naivității noastre.
Brâncoveanu, ginerele și sfetnicul său Ianache Văcărescu și cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei, în cămăși albe și cu lanțuri la picioare, au fost purtați pe străzile Stambulului până la locul execuției, una dintre cele mai sângeroase din toată istoria Imperiului Otoman.
Execuția prin decapitare este mult mai spectaculoasă decât alte tipuri de execuție, ca ghilotinarea sau cea prin împușcare. În cazul nostru, după ce se taie capul, sângele țâșnește din jugulară ca din pompă, stropind totul în jur. La acest spectacol înfiorător vor fi asistat ambasadorii creștini, dar și mezinul Matei, care nu a putut rezista grozăviei și a căzut la picioarele sultanului, cerând îndurare. Exista într-adevăr o cutumă care preciza că este iertat de la pedeapsa capitală cel ce renunță la religia sa, trecând la islam. Exact în acel moment s-a produs o minune dumnezeiască. Altfel nu se poate explica cum, în acele clipe grozave, după câteva cuvinte ale tatălui său, copilul de 14 ani s-a liniştit din senin și și-a așezat capul pe butuc. Privindu-l în ochi pe călău, i-a spus: ”Vreau să mor creștin! Lovește!”. Însuși călăul, cu toată experiența sa de călău, a fost atât de tulburat încât nu a reușit din prima lovitură să reteze capul ultimului martir, bătrânul Brâncoveanu.
A domnit 26 de ani, una dintre cele mai lungi domnii din perioada medievală a istoriei naționale. Această lungă perioadă i-a permis să asigure țării o înflorire culturală fără precedent, precum și o dezvoltare economică remarcabilă. Acest lucru a deranjat.
Prof. dr. Cornel Carp

Citește și Lecţia de istorie. Alexandru Averescu – eroul