Istoria noastră este marcată la începuturi de personalitatea a doi mari împărați ai Romei, Traian și Aurelian. Datorită contribuției covârșitoare la progresul civilizației romanilor, ei sunt situați unanim printre cei „cinci mari împărați ai Romei”. Destinul istoriei a făcut ca începuturile formării poporului român să fie legate de domnia acestor doi mari împărați.
Am intrat în istoria universală în urma cuceririi Daciei de către Traian. Indiferent cât ar fi evoluat regatul dacilor, dacă nu ar fi fost cucerit de romani, Decebal ar fi rămas cel mult la nivelul de receptare al lui Burebista. Columna lui Traian de la Roma reprezintă o primă pagină de istorie românească vizualizată anual de milioane de turiști din întreaga lume. Din acel moment a nu cunoaște câteva date esențiale despre români va fi expresia unui analfabetism cultural pentru oricine, indiferent că s-ar afla în America, Japonia, India sau la Polul Nord.
Dacă de Traian se leagă venirea romanilor pe teritoriul vechii Dacii, de Aurelian se leagă plecarea acestora. Fiind foarte costisitoare păstrarea legiunilor romane la nordul Dunării în condițiile în care atacurile populațiilor migratoare din nord erau tot mai dese și tot mai puternice, acesta a luat decizia de a le retrage la sud de Dunăre, folosind fluviul ca pe un aliniament de apărare mult mai favorabil. Acest eveniment s-a petrecut între anii 271-274. În acest interval de timp, Aurelian a retras armata și administrația din Dacia, formând la sud de Dunăre o nouă provincie romană, Dacia aureliană.
Acest eveniment a stârnit o serie de controverse care marchează și astăzi istoriografia românească. Din cauza unor diferende teritoriale apărute după Primul Război Mondial, dar și din cauza lipsei de drepturi și a unei deznaționalizări brutale a românilor din Transilvania, s-a pus problema continuității acestora și nu numai în această regiune istorică, dar și în Țara Românească.
Citește și Lecţia de istorie. Cazul înaltei trădări a colonelului Alexandru Sturza
La sfârșitul secolului al XVIII-lea a apărut așa-zisa teorie imigraționistă a unor pseudo-istorici austrieci care încearcă să justifice chiar și istoric, dacă se poate, prezența lor și a ungurilor ca stăpâni în Transilvania. Cunoscută sub denumirea de „teoria imigraționistă” aceasta are ca punct forte afirmația că în timpul lui Aurelianus s-a retras întreaga populație din Dacia, rămânănd un așa-zis Terra Deserta, un așa-zis vid demografic. Aducând în sprijin tot felul de afirmații fanteziste bazate în special pe lipsa informațiilor documentare pentru perioada până la formarea statelor medievale românești (aproape 1.000 de ani), autorii teoriei, la care s-au adăugat în ultimul timp și unii istorici bulgari, afirmă că poporul român s-a format undeva la sud de Dunăre și că ar fi revenit pe vechile vetre locuite abia pe la jumătatea secolului al XIII-lea, chemați de populația maghiară care stăpânea aceste teritorii pentru a acoperi o anumită pierdere demografică în urma marii epidemii de ciumă din Europa acelor vremuri. Din fericire, dovezile arheologice care suplinesc în mod categoric pe cele documentare evidențiază prezența românilor pe aceste teritorii în mod neîntrerupt, ceea ce demonstrează fără drept de apel teoria continuității.
Citește și Lecţia de istorie. Scurt istoric al nordului Moldovei
Marcus Aurelius, de fapt Marcus Aelius Aurelius Verus, s-a născut la 26 aprilie 271 d.Hr. la Roma. Era nepot prin alianță al viitorului împărat Antonius Pius, care l-a adoptat la dorința împăratului Hadrian. Preia conducerea imperiului roman în vremuri dificile, trebuind să facă față atacurilor germanicilor, britanicilor și parților. S-a căsătorit în anul 138 cu Faustina cea Tânără, cu care a avut 13 copii. În lunga sa domnie (161-180) a avut în vedere stabilitatea și prosperitatea imperiului, scop pe care l-a îndeplinit în mare măsură.
Marcus Aurelius a fost și un mare filosof stoic și rămâne în istoria lumii în special din această postură. Între anii 170-180, deși ducea o viață aspră specifică campaniilor militare, Aurelianus a scris 12 cărți, cunoscute sub denumirea de „Meditații”. Moare la 17 martie 180 d.Hr., răpus de ciumă, în localitatea Vindobona (Viena de mai târziu). Întocmai ca și Traian, Aurelianus are o coloană la Roma în care sunt prezentate celebrele sale bătălii cu triburile germanice, britanice și cu parții.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Vara fierbinte a anului 1940
0 Comentarii