La un moment dat, popa Bâzu primește un bilet prin care Coroi îl anunță să pregătească banii pentru că în scurt timp va veni și-l va prăda. Acesta era obiceiul lui Coroi, să-și anunțe din timp victimele, ceea ce demonstrează inteligența acestuia, pentru că își punea victimele sub o presiune foarte mare. Preotul a anunțat poliția și jandarmii. Aceștia din urmă, bucuroși că li se oferea în sfârșit ocazia să-l prindă pe bandit, au înțesat satul de agenți în uniformă sau deghizați. Numai că, într-o zi spre seară, se oprește la poarta preotului o femeie cu un copil în brațe, de un an și ceva, care plângea de ți se rupea inima.
Disperată, ea a rugat jandarmii să o lase să intre în casa preotului Bâzu, să-i facă o slujbă de dezlegare, că moare copilul altfel, pentru că era deochiat. Jandarmii au lăsat-o să intre. Odată intrat în casă, Coroi dă copilul unei slujnice să-l țină și să-l liniștească în timp ce el scoate pistolul și-l pune la tâmpla popii. Ba cheamă și preoteasa și îi așează pe amândoi culcați la pământ. După ce ia banii, le așează câte doi cartofi la ceafă, spunându-le că sunt grenade și să nu strige, pentru că la cea mai mică mișcare vor exploda. La plecare, ia copilul de la slujnică, mulțumindu-i că l-a liniștit și îi spune că a zis părintele să nu intre la el decât peste o oră.
Gheorghiță Coroi este considerat pe drept cuvânt ultimul haiduc, pentru că el a acționat în părțile Botoșanilor în anii ‘30, exact în perioada când Terente era ucis în Balta Brăilei (1927). Mai mult decât atât, Terente nu a intrat în folclor sub denumirea de haiduc, datorită circumstanțelor în care a acționat. Cu alt prilej vom căuta să facem lumină și în acest caz.
Coroi s-a bucurat de simpatia țăranilor pentru că reînvia aproape miraculos o tradiție de mult uitată. Întocmai ca haiducii din balade, era omenos cu săracii, cu văduvele și alți loviți de soartă.
Biografia sa ar putea fi o sursă de inspirație pentru un serial care ar bate toate recordurile pe Netflix. S-a născut în anul 1911 în comuna Durnești, județul Botoșani. Copilăria nu a avut ceva ieșit din comun, deși avea o inteligență remarcabilă, ceea ce va dovedi mai târziu în conflictele cu forțele de ordine. Muncea cu ziua pe pământul boierului. Era un bărbat frumos, atrăgător, ceea ce a făcut să-și ia o soție pe măsură, pe Hareta. Numai că frumusețea atrage ca și o floare, nu doar albine, ci și bondari. Așa că jandarmul satului a început să-i facă ochi dulci. Aceasta, până s-a prins Gheorghiță și a mers la postul de jandarmi și i-a băgat pe toți în spital.
Citește și Lecţia de istorie. Vremuri tulburi
Acest incident îi va schimba radical viața. A fost condamnat la închisoare, unde a cunoscut renumiți tâlhari ai vremii. Reîntors acasă, a aflat de la Hareta mizeriile pe care i le făcea în continuare șeful de post. I-a vizitat din nou și, după ce i-a bătut bine, i-a legat și le-a luat toate armele și muniția, refugiindu-se în pădurile din împrejurimi. Este prins și închis în așa-zisa ”Cameră de fier”. Evadează însoțit de santinela care îl păzea. Un an mai târziu, este prins din nou. La proces este apărat de un avocat renumit, Mărgineanu, care reușește să-i convingă pe magistrați să nu-l condamne pentru omor și primește doar șase ani de temniță. Salvarea i-a venit și de la sutele de țărani care au venit din toată Moldova să-l susțină.
Nu se mai știe mare lucru din ce a făcut după ce a ieșit din închisoare, dar legenda continuă… S-a spus că a fost făcut ofițer de securitate de comuniști și a ajuns general, conducând Școala de ofițeri de la Băneasa. Cert este că a murit în 1979, la București. Bătrânii din Durnești povestesc că în 1975 a venit la Primărie o Volgă neagră din care a coborât Coroi. A vorbit câteva minute cu primarul și apoi a plecat să-și vadă fratele care locuia la câteva case mai la vale…
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Evoluţia armatei din Argeş până la Războiul de Independenţă
0 Comentarii