Dacă astăzi este consacrată formula „amorul francez”, care dă, se pare, frâu liber fanteziilor dintre un bărbat şi o femeie, în Antichitate era cunoscut „amorul grec”, care exprima prietenia dintre doi bărbaţi dusă în extremă, până la raporturi sexuale între cei doi. Ceramica pictată din sec. VI î.H., textele filosofice, pledoariile, epigramele înfăţişează o perversiune acceptată într-o societate în care imorale erau considerate excesul şi pasivitatea. Popor războinic, grecii nu aveau cum să nu cultive (şi să accepte) pederastia. Platon o apără în „Republica”. Întovărăşirea între războinici, viaţa în comun în condiţii de promiscuitate, lipsa femeilor, obiceiul de a umbla în pielea goală duceau inevitabil la homosexualitate. În Teba exista celebrul „Batalion sacru”, care era format din cupluri de amanţi. Se spunea că nu puteau fi învinși.

Fiecare tânăr al Greciei avea posibilitatea să opteze liber în ceea ce priveşte atitudinea sa sexuală, liber să aleagă, să accepte sau să refuze. Relaţiile pederastice se refereau, de regulă, la băieţi între 12-18 ani (de obicei, efebi), ca obiecte ale plăcerii pentru bărbaţii cu vârste în jur de 40 de ani. Relaţiile sexuale între bărbaţi de aceeaşi vârstă erau dezaprobate. Aristofan îi numeşte pe homosexualii adulţi şi pasivi, ca şi pe travestiţi, de altfel, „cururi sparte”. Dar să-i lăsăm în pace, nu înainte de a spune că au fost homosexuali celebri: Alexandru Macedon, Alcibiade, Xenofon… Lista este foarte lungă.

Citește și Lecția de istorie. Generalul Burtălău

Nicio lege din Grecia antică nu impunea fidelitatea conjugală a soţului faţă de soţie. Femeia adulteră era însă aspru pedepsită. Pentru greci, triada soţie – amantă – prostituată era clasică. Evident că primul loc în schemă era ocupat de soţie, îndeosebi în plan economic şi social. Pe tărâmul sentimental însă, prima era amanta. Sclavele erau catalogate drept obiecte sexuale aparţinând stăpânului. În planul relaţiilor de prietenie, lumea femeilor era considerată ascunsă, înşelătoare şi misterioasă. Adevărata prietenie era între bărbaţi. Un poet, Simonides, împarte femeile în mai multe categorii. Din prima categorie făcea parte „femeia scroafă”: în casa sa era mare dezordine, totul este tăvălit claie peste grămadă, poartă hainele nespălate şi „se îngraşă aşezată pe gunoiul său”. „Femeia vulpe” era şireată, clevetitoare, gură-spartă, care latră fără încetare şi bărbatul nu poate face nimic pentru a o determina să tacă, chiar fărâmându-i dinţii cu lovituri de piatră. „Femeia apă” este lunecoasă, capricioasă şi schimbătoare, când surâzătoare şi adorabilă, când foc şi pară.

„Femeia măgăriţă” era încăpăţânată, lacomă şi desfrânată, „femeia nevăstuică”, rea şi hoaţă. Mai erau „femeia albină” şi „femeia maimuţă”, aceasta din urmă de o urâţenie clasică. Mult apreciată era „femeia iapă”, care apare ca o femeie foarte frumoasă, bine făcută, conştientă şi mândră de farmecele sale.
Banchetele erau la ordinea zilei. Pentru sex cei cu dare de mână foloseau cele mai cunoscute hetaire şi, inevitabil, acestea se terminau cu orgii pe care noi nu ni le putem închipui, cu toate că nu suntem novici nici noi.

Citește și Lecţia de istorie. Plângea la şedinţele de guvern şi lătra la miniştrii săi

Nici romanii nu erau mai prejos, dimpotrivă. Spațiul nu ne permite să prezentăm grozăviile la care se dedau aceștia. Este o certitudine faptul că lumea antică ajunsese la marginea prăpastiei. Era la un pas de dispariție prin implozie. Ceea ce a salvat-o atunci a fost venirea Mântuitorului Iisus Hristos, care, prin impactul uriaș pe care l-a avut, a recreat-o, salvând-o.

Dar, cum evoluția se pare că este ciclică, am ajuns la același punct: homosexualitatea a devenit politică de stat, fetele își încep viața sexuală pe la 12-13 ani, perversiunile sexuale sunt considerate o normalitate, pornografia este promovată agresiv pe canalele media, ajungând până la copiii de 5-6 ani, adulterul este la ordinea zilei, peste jumătate din căsătorii destrămându-se în următorii patru ani, nu mai zic de industria sclavelor sexuale. Va mai veni Iisus?
Prof. dr. Cornel Carp

Citește și Lecţia de istorie. Povestea Eroului Necunoscut