Prinț și la propriu și la figurat, după cum se va vedea în cele ce urmează. S-a născut la 11 noiembrie 1905 în București. Mama sa, Maria Rossetti Tescanu, cunoscută după căsătorie ca Maruca Cantacuzino, era Perla Moldovei. Era o femeie pe cât de frumoasă, pe atât de inteligentă și aparținea unei vechi familii boierești din Moldova. A fost una dintre doamnele de companie foarte apropiate ale reginei Maria. La 18 ani se căsătorește cu Mihail G. Cantacuzino, luând astfel și titlul de prințesă. A continuat căsătoria chiar și după ce l-a prins pe zburdalnicul său soț în pat cu sora sa, luându-și însă din acel moment libertate absolută. A devenit apoi, printre altele, amanta lui Nae Ionescu, iar din 1937, soția lui George Enescu, care a iubit-o nebunește.
După tată era descendent al Cantacuzinilor, înaintașii săi fiind domnitorii Șerban și Ștefan Cantacuzino, stolnicul Constantin Cantacuzino, dar și marele spătar Mihai Cantacuzino. Bunicul său, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit ”Nababul”, era descedent direct al domnitorului Constantin Brâncoveanu. De la acesta moștenește prin tatăl său titlul de prinț.
Cât despre porecla sa ”Bîzu”, pe care a transformat-o în renume, ea rămâne un mister. Poate fi însă și un avertisment pentru acei părinți nesăbuiți care își alintă copiii cu porecle care mai de care mai ciudate și care rămân ca o etichetă toată viața. Cunosc bine un caz în care mămica, fericită că are băiat, îi spune fiului ei ”Coiță”. Nu știu însă dacă diminutivul avea o anumită motivație. Cel mai probabil, nu. Cert este că acum este domnul comisar-șef Coiță de la Rutieră…
Deși făcea parte dintr-o familie putred de bogată, Bîzu era o beizadea atipică. În primul rând nu era prost. Deși avea avion personal și cele mai luxoase mașini, era modest. Era cult, vorbea fluent câteva limbi străine și știa cum se ține în mână un buchet de flori. Toate acestea dublate de un curaj nebun pentru oamenii cu scaun la cap.
A fost pasionat încă din adolescență de sporturi și aviație. A practicat motociclismul și a fost jucător profesionist de hochei pe gheață. Și în tot ce a făcut s-a implicat la cel mai înalt nivel. A fost căpitanul echipei României de hochei pe gheață la Campionatul Mondial din 1933. La 25 de ani a stabilit un record mondial la un raliu automobilistic pe ruta București – Paris. A doborât numeroase recorduri naționale și mondiale în aviație. Era un as al aviației de acrobație, formând celebra trupă de acrobație aeriană ”Dracii roșii”.
A participat ca voluntar și apoi ca ofițer activ la cel de-Al Doilea Război Mondial. Numai pe frontul de răsărit a avut 608 misiuni de luptă, din care 210 s-au concretizat cu lupte aeriene, reușind să doboare 68 de avioane, devenind spaima aviatorilor ruși, care nu erau nici ei novici. Prin comparație, cel mai bun as sovietic, Ivan Kozhedub, a avut 330 de misiuni, 120 de angajări în luptă și 62 de avioane doborâte. A fost decorat cu cele mai înalte ordine militare: Mihai Viteazul, Crucea de Fier și Virtutea aeronautică. A fost singurul ofițer pe front căruia i s-a permis să stea cu viitoarea soție, Nadia Kujmir-Herescu, o actriță de o frumusețe răpitoare. Deși s-au despărțit, Bîzu a fost gentleman până la capăt, mijlocindu-i plecarea la Hollywood, unde va ajunge o actriță foarte apreciată, mai mult pentru frumusețea ei. Mai important a fost faptul că acolo l-a cunoscut și s-a căsătorit cu Lordul Gray, un miliardar american cu care a și conceput o fetiță care va deveni ulterior foarte cunoscută datorită serialului ”Dallas”: Linda Gray – Sue Ellen.
Pe frontul de vest a comandat Grupul 9 Vânătoare, reușind prin strălucitele sale fapte de arme să-i înduplece pe ruși să nu se răzbune pe el, așa cum au făcut cu marii comandanți militari de pe frontul de răsărit.
În 1947 reușește să fugă în străinătate, câștigând încrederea Anei Pauker, al cărei aviator personal fusese o bună bucată de timp.
Prof. dr. Cornel Carp