Al doilea ”crai” pe care îl vom pune sub lupa necruțătoare a istoriei esta Carol al II-lea. Abil şi inteligent, acesta s-a lăsat uşor atras în mrejele plăcute ale puterii. De aici până la a crede că era „buricul pământului” n-a mai fost decât un pas.
Vom lua ca exemplu ziua de 16 octombrie 1939, când s-a aniversat ziua de naştere a „marelui cârmaci”. Declarată zi naţională, ea a fost marcată de ample manifestaţii, atât în capitală, cât şi în reşedinţele de judeţ. Concerte de fanfară, tarafuri, bere şi mici, expoziţii omagiale. La ora 20, Frontul Renaşterii Naţionale, partidul unic de guvernământ (!!), împreună cu Gărzile Naţionale, a organizat în capitală o amplă retragere cu torţe. Toate instituţiile şi şcolile au fost închise. Radiodifuziunea naţională a avut şi ea un program „adecvat”, închinat „celui ce veghează la propăşirea noastră”. Piaţa „8 iunie” a fost pavoazată cu portretul uriaş al regelui, flamuri tricolore şi jocuri luminoase de apă. Pe terasa Muzeului Militar s-au organizat focuri de artificii, focuri în culorile naţionale şi lansări de rachete luminoase. Cu acest prilej, regele a primit cadou de la Guvern un „Autoportret” de Luchian. Banca Naţională i-a oferit o hartă a României gravată pe o placă de aur, în greutate de 16 kg. Privind-o cu atenţie, Carol a remarcat că formele de relief nu se „disting” cu claritate. Donatorii şi-au însuşit critica, oferindu-i puţin mai târziu o altă hartă, de data aceasta în relief, dar a cărei greutate crescuse de la 16 kg la 19,6 kg.
În următorul an, când s-au aniversat 10 ani de la instalarea pe tron, „ploconeala” a atins cote paroxistice. Cu acest prilej au fost tipărite volumele „Zece ani de domnie a M.S. Regelui Carol II” şi „Carol II – Din culmea unui deceniu de glorioasă domnie”. Ambele conţineau omagiile unor iluştri cărturari adresate regelui. Aflat printre aceştia, marele poet Tudor Arghezi îi dedica incredibilele versuri:”…Graiul gândit, atât cât va fi grai,/o să-şi aducă aminte de frumosul crai/ şi mintea, cât va fi minte,/ smerită-şi va aduce aminte”.
Cadourile, evident, au fost şi mai grase. Viorel V. Tilea i-a adus o cutie din aur; „Duduia”, Elena Lupescu, i-a oferit un automobil Zephyr; Guvernul – pictura „Vedeta din 1877” realizată de Grigorescu şi un „Cap de Crist” pictat de El Greco; Banca Naţională, o plachetă din aur masiv (12 kg) şi o casetă cu noile monede de aur comemorative; Societatea Petroşani: o casetă din aurul extras de la noile exploatări Baia Mare, precum şi „o serie nesfârşită de obiecte din aur de foarte mare valoare”; generalul Ilcuş – un buzdugan de aur. Şi lista continuă. Desigur, simpaticul Carol n-a putut lua cu el aceste comori (greu de transportat şi bătătoare la ochi). Inventiv, el le-a „transformat” în timbre de mare valoare, tablouri, burdușind și câteva conturi prin băncile elvețiene. Se spune că ar fi părăsit țara cu un clasor sub braţ, în care se afla cel mai valoros timbru la acea vreme din lume şi cu câteva zeci de tablouri. Acestea i-au permis să ducă un trai „decent” alături de iubita sa de o viaţă, Elena Lupescu, până la adânci bătrâneţi.
Am început bine, nu?
Prof. dr. Cornel Carp