Starea de urgență care ne ține prizoneri în propria casă are și urmări bune: avem mai mult timp la dispoziție pentru a citi mai mult, pentru a reflecta mai mult cu privire la lumea în care trăim și – de ce nu? – cu privire la propria persoană. În acest context, se înscrie, sper, demersul meu.
Încă din Antichitate s-a acordat o atenţie deosebită semnificaţiei anumitor numere. Pythagora şi şcoala pythagoreică apreciază numărul drept principiu constitutiv al lumii.
În concepţia pythagoreicilor, numărul ales ca principiu poate face inteligibilă înţelegerea lucrurilor.
El exprimă ordinea, armonia, succesiunea, echilibrul, unitatea şi diversitatea. În acest context, 1 (principiul unic, suprem), 3 (treimea, la creştinism), 7, 10 (decada), 13 (număr fatidic) s-au impus în conştiinţa omenirii.
La pythagoreci numărul 7 era considerat drept număr al Atenei, el exprima “timpul critic”, adică “un moment potrivit”, o „ocazie”.
Tot în Antichitate, Platon ne vorbeşte despre cei 7 înţelepţi: Thales din Milet, Solon din Atena, Mison din Cheneia, Cleobul din Lindos, Chilon din Sparta, Bias din Priene şi Pittacos din Mitilene.
Tot atunci se vorbea despre cele 7 minuni ale lumii (Piramida lui Keops, Grădinile suspendate din Babilon, Colosul din Rhodos, Farul din Alexandria, Mausoleul din Halicarnas, Statuia lui Zeus şi Templul Dianei din Efes). În aceeaşi perioadă se vorbea despre cele 7 arte frumoase: pictura, sculptura, grafica, arhitectura, poezia, muzica şi dansul. În Evul Mediu erau studiate cele 7 arte liberale: gramatica, retorica, logica, muzica, aritmetica, geometria şi arheologia.
Mergând mai departe cu seria exemplelor semnificative ne reamintim că lumina cuprinde în spectrul său şapte culori, săptămâna are şapte zile, gama muzicală are şapte note (a opta o repetă pe prima).
Cel mai adesea întâlnim însă numărul şapte în tradiţia creştină: cele 7 taine, Dumnezeu a creat lumea în 7 zile, în corabia lui Noe au fost urcate câte 7 perechi de vieţuitoare, acestuia i s-a prezis că potopul va începe peste 7 zile. Conform Vechiului Testament, a 7-a zi a fost considerată zi de odihnă, iar la evrei o datorie neachitată până în al 7-lea an era iertată (prescrisă). În visul Faraonului, interpretat de Iosif, fiul lui Iacob, apar cele 7 vaci grase care sunt apoi devorate de cele 7 vaci slabe. Noul Testament este plin de simbolurile cifrei şapte: cele 7 păcate, cartea cu 7 peceţi, 7 îngeri cu 7 trâmbiţe, 7 îngeri cu 7 cupe ale mâniei, fiul omului între 7 sfeşnice având în mâna dreaptă 7 stele.
Roma, cetatea eternă, este aşezată pe 7 coline. În astronomie, Carul Mare şi Carul Mic sunt formate din 7 stele. În cinematografie întâlnim “Cei şapte magnifici”, “Cei şapte samurai”, “Cei şapte din Teba”, “Şapte mirese pentru şapte fraţi” etc.
În tradiţia populară se spune că românul “are şapte vieţi” şi în clipele de extaz ajunge “în al şaptelea cer”.
Şi în istoria naţională sunt multe exemple legate de numărul 7: Dacia a fost cucerită de romani în anul 106 (1+6=7), în secolul 7 au venit slavii, în anul 897 au venit ungurii, la 1330 Basarab I l-a învins pe Carol Robert de Anjou la Posada (1+3+3=7), în 1457 a urcat pe tron Ştefan cel Mare, în 1785 a avut loc martirajul lui Horea (1+7+8+5=21:3=7), la 1600 s-a înfăptuit unirea sub Mihai Viteazul (1+6=7), în 1866 a venit regele Carol I (1+8+6+6=21:3=7), în 1877 s-a obţinut independenţa, în 1917 s-au purtat luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, în 1947 s-a instaurat regimul comunist, în 1977 s-a produs marele cutremur.
Simple speculaţii? Poate că da, poate că nu.
Prof. dr. Cornel Carp