Explozia a avut loc la ora 14.30 în ziua de 8 decembrie 1921, înainte de începerea ședinței în plen a Senatului. Bomba artizanală, confecționată din două obuze nemțești la care s-a adăugat un ceas, a fost instalată cu o seară înainte sub scaunul prezidențial, lângă fotoliul regelui Ferdinand și cel al principelui moștenitor. Se pare că doar o treime din explozibil a explodat, suficientă însă să facă destule victime și să spargă toate geamurile clădirii Senatului.

Ținta a fost Octavian Goga, ministrul Cultelor și al Artelor din acel moment în guvernul condus de generalul Alexandru Averescu. Marele poet (ca om politic a fost slab, șters) trebuia exact la acea oră să țină o alocuțiune în plenul Senatului. Șansa i-a surâs (lui, dar și literaturii române), deoarece înainte de a intra în sală a fost reținut de un elector într-o chestiune care viza o discuție mai amplă. Acest fapt l-a făcut să-l roage pe episcopul greco-catolic de Oradea Mare, Radu Demetriu, să-și țină mai întâi discursul său, pentru ca apoi să-l urmeze. Senatorul Demetriu Radu a fost ucis pe loc în timp ce se pregătea să-și țină cuvântarea. Au mai murit ministrul Justiției de atunci, Dimitrie Greceanu, un mare om politic al vremurilor, și senatorul Spirea Gheorghiu. Au fost și mai mulți răniți, printre care mai grav generalul Constantin Coandă – președintele Senatului (tatăl celebrului savant Henri Coandă), precum și episcopii ortodocși Nifon și Roman Ciorogariu.

Atentatul a creat o puternică emoție în întreaga țară. Nu de multă vreme se stinseseră ecourile luptelor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, delegația României la Congresul de pace de la Paris se întorsese acasă victorioasă cu cel mai prețios trofeu: România Mare. Țara se afla pe calea marilor reforme care urmau să încununeze marile jertfe ale poporului pe câmpurile de luptă.
După cum se știe, Rusia a ieșit din război în anul 1918 prin pacea cu Puterile Centrale de la Brest Litovsk, punându-și aliații într-o situație foarte complicată. Lenin se achita astfel de datoria față de Germania, care l-a susținut efectiv să pună mâna pe putere. Nota de plată a fost foarte dură, Rusia pierzându-și calitatea de stat beligerant și drepturile ce-i reveneau, nefiind nici măcar invitată la Congresul de la Paris. Ca urmare, în anii douăzeci în special, Rusia a declanșat un agresiv export de revoluție, încercând astfel să recupereze ce se mai putea recupera, angrenând în acest scop uriașe resurse și mijloace. În acest context, România, care se unise cu Basarabia, era, evident, o țintă principală. Principala agentură a Moscovei era, firește, Partidul Comunist din România, trecut în afara legii, după cum vom vedea, după acest eveniment.

Citește și Lecţia de istorie. Povestea Eroului Necunoscut

Radiografia acestui atentat s-a dovedit a fi foarte complicată. Făptașul, Max Goldstein, a fost prins cu destulă greutate, abia peste un an, când a încercat să intre fraudulos în țară. Era un infractor periculos, recidivist, mai fusese condamnat la zece ani de închisoare în același an tot pentru acțiuni teroriste împotriva statului român (încercase să arunce în aer un tren în care se afla omul politic Constantin Argetoianu, un adversar înverșunat al comuniștilor din România). Născut la Bârlad în anul1898, era cunoscut în documentele poliției sub porecla de ”Ciungul” sau ”omul cu cârlig” fiindcă își pierduse mâna dreaptă pe vremea când era inițiat în acțiuni teroriste la Odessa. Purta o proteză care se termina cu un cârlig. Fusese îndoctrinat la Moscova de CEKA și instruit să comită atentate. După atentat a fugit în Basarabia, apoi în Rusia.

Este arestat abia în 1921, la Călugăreni, după ce trecuse fraudulos granița cu Bulgaria pe la Giurgiu. Când a fost prins, avea asupra sa 15 kg de explozibil. La anchetă a relatat că avea ca ținte pe regele Ferdinand și primul-ministru, Ionel Brătianu. A fost condamnat la muncă silnică pe viață în 1922, în „celebrul” proces din Dealul Spirii. A murit nu peste mult timp în închisoarea de la Telega, județul Prahova, după ce a făcut greva foamei 57 de zile. A avut doi complici, pe Leon Lichtblau (condamnat în contumacie) și Saul Osias, condamnat la 10 ani de muncă silnică. Atentatul din Senat a constituit cauza principală a scoaterii Partidului Comunist din România în afara legii, în anul 1924.
Prof. dr. Cornel Carp

Citește și Lecţia de istorie. Carol al II-lea, un impostor?