O perioadă fastă pentru Cristian Baciu, din București, care a publicat, în ultimii ani, șapte volume de poezie, proză scurtă, aforisme, publicistică și traducere – „Voroavă de mirean năuc”, „Povești din nopțile fără țânțari”, „Din când în gând”, „In quest of Queries”, „O radiografie postdecembristă”, o versiune în engleză a „Crailor de Curte Veche” a lui Mateiu I. Caragiale – „Gallants of the old court” și, ultima, apărută la Ed. Coresi Publishing House, „101 acuarele în bob de orez”, haiku-uri.
Pentru Cristian Baciu, un haiku ar fi, în esență, un demers minimalist, o miniatură picturală și, în același timp, o povestire de stare, o chemare de a-ți întinde aripile gândului într-o colivie de silabe. Haiku-ul este asemeni unei sculpturi într-un bob de orez, este asemeni unei acuarele. Iar volumul ce reunește cele 101 haiku-uri nu poate fi decât „o ceașcă” de orez pictat în culori de suflet.
Trebuie spus că poetul Cristian Baciu respectă cu sfințenie regulile de fier ale haiku-ului, genul de poezie impus lumii de către haijinii japonezi, începând cu Basho. Un haiku are formă fixă, fiind alcătuit din 17 silabe împărțite pe trei „versuri” formate din 5, 7, 5 silabe, respectiv. Obligatoriu, un haiku trebuie să fie sugestie, necuvânt, să trimită la un anotimp, iar subiectul să reflecte natura în toată fragilitatea sa – flori, păsări, fenomene, stări etc.
Exemplificăm prin cinci haiku-uri care dau seamă de talentul și măiestria lui Cristian Baciu. Astfel, Primăvara: „firul de iarbă/ întreabă cerul tăcut/ de ce sunt singur”. Vara: „ploaie de vară/ cântec de mierlă în crâng/ plânge statuia”. Toamna: „frunze ruginii/ pe sub cețuri de seară/ drumul se pierde”. Iarna: „odaia strâmtă/ sub vulbură de viscol/ opaițul arde”. În fine, există și un al cincelea anotimp, numit „cu timp și fără timp”, în care „vârful muntelui/ împunge norul din cer/ tunetul tace”.
Avem de-a face, așadar, cu un poet rafinat, stăpân pe mijloacele sale, cu un creator de metafore cum prea rar sau deloc găsești în poezia postmodernistă de astăzi.
Citește și George Baciu, despre obştile săteşti de pe valea Râului Doamnei
Citește și George Baciu, misteriosul şi pătimaşul
0 Comentarii