În timpul căsătoriei, soţii sunt obligaţi să îşi acorde sprijin material reciproc, în mod prioritar, adică înaintea celorlalte persoane obligate la întreţinere, iar aceștia trebuie să contribuie la cheltuielile căsătoriei în raport cu mijloacele fiecăruia, dacă prin convenţie matrimonială nu s-a prevăzut altfel.
Soţii pot stabili prin convenţie matrimonială cuantumul contribuţiei fiecăruia la cheltuielile căsătoriei și care poate consta în bani sau în natură, în raport cu mijloacele fiecărui soţ.
Orice convenţie care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soţi nu produce efecte, iar dacă unul dintre soţi refuză executarea obligaţiei de întreţinere, celălalt soţ care se află în stare de nevoie, fiind lipsit de mijloace proprii pentru întreținere, poate solicita instanţei de judecată obligarea la întreţinere.
Cererea de chemare în judecată având ca obiect pensie de întreținere este independentă de promovarea acțiunii de divorț, iar refuzul unui soţ de a acorda întreţinere celuilalt soţ poate fi motiv de divorţ.
Legea penală prevede că neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere de către unul dintre soţi constituie infracţiunea de abandon de familie, astfel că cei interesați pot uza și această cale.
Soţul care solicită întreţinere trebuie să dovedească, prin orice mijloc de probă, că se află în stare de nevoie, în sensul că nu are posibilitatea să se întreţină din muncă ori din bunurile sale și că soţul pârât dispune de mijloacele necesare pentru acordarea întreţinerii sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
Cuantumul întreţinerii datorate se stabileşte de instanța de judecată în aşa fel încât să se păstreze echilibrul necesar între nivelul de trai al celor doi soţi.
Citește și Lecţia de drept. Când şi cum vă puteţi adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului?
Pentru a fi îndreptăţit la întreţinere, soţul reclamant trebuie să aibă o comportare corespunzătoare faţă de celălalt soţ, adică să nu fie vinovat de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri, întrucât acestea îl decad din dreptul său la întreţinere.
Soţul care se află în stare de nevoie din propria culpă poate beneficia de la celălalt soţ doar de întreţinerea de strictă necesitate.
În practica instanţelor de judecată s-a arătat, de exemplu, că poate fi respinsă cererea formulată de soţul care duce o viaţă parazitară, a părăsit nejustificat domiciliul comun şi, eventual, întreţine relaţii extraconjugale etc.
Obligaţia de întreţinere între soţi încetează prin desfacerea căsătoriei.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecţia de drept. Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune
0 Comentarii