Lecţia de drept. Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune

Legislația anterioară anului 1989 a dispus scoaterea tuturor terenurilor din circuitul civil, deci stoparea tranzacţiilor referitoare la terenuri între persoanele fizice.
Cu toate acestea, tranzacţiile cu terenuri au continuat să se perfecteze nu în formă autentincă, la notariat, ci prin încheierea înscrisurilor sub semnătură privată, „chitanţele de mână” între „vânzător” şi „cumpărător”, acesta din urmă plătind o sumă de bani pentru terenul respectiv şi intrând în posesia lui de la momentul încheierii actului, cu intenţia de a dobândi dreptul de proprietate asupra sa.
Cu toate acestea, deşi cumpărătorul s-a comportat faţă de terenul „cumpărat” ca un adevărat proprietar, din punct de vedere legal acestuia i-a lipsit înscrisul doveditor.
Tocmai situaţiile mai sus descrise reprezintă temeiul acţiunilor declanşate de „cumpărători” pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor-terenuri, prin uzucapiune, care se întemeiază pe faptul posesiei îndelungate a unui imobil-teren.
Pentru a produce consecinţe juridice, nu este suficientă o simplă posesie, ci este necesar ca posesia exercitată de cumpărător să fie una utilă în termen de 10 ani şi să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acţiune prin formularea unei cereri de chemare în judecată, dar şi pe cale de excepţie, în cadrul unui proces deja în derulare.
Iar pentru a putea opera mai este necesar ca bunurile imobile (terenuri) să se afle în circuitul civil, adică să nu fi fost declarate inalienabile.
Având în vedere acest aspect, subliniez că bunurile care fac parte din domeniul public al statului sunt inalienabile şi, deci, nu pot fi uzucapate, spre deosebire de bunurile din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale (al consiliilor locale), care nu sunt inalienabile şi, pe cale de consecinţă, poate fi obţinut dreptul de proprietate asupra acestora prin uzucapiune.
Din proprietatea domenială privată fac parte, de exemplu, drumurile declasate, fără să fie reclasate, căile publice sau porţiuni din acestea, rezultate din retrasarea de aliniamente, albiile declasate din cursurile de ape din domeniul public, insule, insuliţe sau aterasamente ale acestora, pădurile care nu aparţin persoanelor fizice sau juridice ori nu sunt folosite în comune, în condiţiile legii, în interesul populaţiei etc.
Evident, poate fi obţinut dreptul de proprietate asupra imobilelor-terenuri prin uzucapiune şi prin acţiune formulată împotriva unei persoane fizice, mai precis împotriva fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia.
Acțiunea având ca obiect uzucapiunea se depune la judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul și anterior reclamantul trebuie să plătească la Primărie taxă judiciară de timbru la valoarea terenului obiect al procesului.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept