Numărul minim de salariați necesar înființării unui sindicat este de cel puțin 10 din aceeași unitate sau cel puțin 20 din unități diferite ale aceluiași sector de negociere colectivă.
Legea prevede dreptul șomerilor de a face parte din sindicate, însă aceștia nu vor fi luați în calcul la stabilirea numărului de membri de sindicat în raport cu care se constată reprezentativitatea acestuia, dar și dreptul lucrătorilor independenți – persoanele care desfăşoară o activitate, meserie sau profesie independentă au calitatea de asigurat în sistemul public de asigurări sociale şi/sau care nu au calitatea de angajator.
Organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, la cererea scrisă a acestora.
Angajatorul are obligația de informare și consultare a salariaților cu privire la evoluția recentă și evoluția probabilă a activităților și a situației economice a unității ulterior raportării situațiilor financiare ale unității pe anul precedent.
În vederea analizării situației, angajatorii trebuie să transmită salariaților situațiile cu caracter financiar relevante pentru pregătirea negocierilor colective, informațiile detaliate referitoare la efectivele unității, situația și politica socială, cât și orice alte informații solicitate de organizațiile sindicale, reprezentanții angajaților sau experții care îi asistă.
Informarea și consultarea salariaților cu privire la decizii care pot duce la modificări esențiale ale organizării muncii sau raporturilor de muncă, cum ar fi transferurile de întreprindere, achiziții, fuziuni, concedieri colective, închideri de unități de producție și altele asemenea, trebuie făcute înainte de implementarea deciziilor respective prin inițierea procedurii de către angajator. În cazul în care angajații consideră că există un pericol cu privire la locurile de muncă, procesul de informare va începe la cererea scrisă a acestora, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării.
Pentru a putea pregăti consultarea, salariații au obligația să transmită angajaților, în urma unei cereri scrise, toate informațiile necesare examinării problemei.
Citește și Lecția de drept. Neplata impozitelor și a contribuțiilor fapte de evaziune fiscală
În unităţile unde nu sunt constituite organizaţii sindicale, angajatorul are obligaţia ca, cel puţin o dată pe an, să permită organizarea unei sesiuni publice de informare privind drepturile individuale şi colective ale angajaţilor/lucrătorilor, la cererea federaţiilor sindicale din sectorul de negociere colectivă al unităţii respective, cu invitarea reprezentanţilor acestor federaţii.
Pentru a fi reprezentative, organizațiile sindicale la nivel de sector de negociere colectivă sau grup de unități trebuie să cumuleze un număr de membri de cel puțin 5% din efectivul angajaților din sectorul de negociere colectivă sau grup de unități (cel puțin 7% în prevederea anterioară), iar în cazul organizațiilor sindicale la nivel de unitate, numărul de membri ai sindicatului sau ai sindicatelor componente ale federației sindicale trebuie să reprezinte cel puțin 35% din numărul total de angajați aflaţi într-un raport juridic de muncă sau un raport de serviciu cu unitatea (cel puțin jumătate plus unu în prevederea anterioară).
Membrii aleşi în organele de conducere ale sindicatului, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de angajaţi/lucrători, au dreptul la reducerea programului lunar de lucru pentru activitatea sindicală, proporţional cu numărul de membri, în condiţiile negociate prin contractul sau acordul colectiv de muncă la nivel de unitate sau, în lipsa acestuia, prin negociere directă cu conducerea unităţii.
Zilele/orele negociate pentru activitatea sindicală de membrii aleși în organele de conducere ale sindicatului neutilizate pentru activitatea sindicală într-o lună pot fi reportate pentru luna următoare dacă s-a convenit prin negociere.
Citește și Lecția de drept. Răspunderea autorităților publice pentru prejudiciile suferite de conducătorii auto
Sunt interzise modificarea şi/sau desfacerea contractelor individuale de muncă sau a raportului de muncă ori de serviciu ale membrilor organizaţiilor sindicale, dar și orice excludere a acestora din procesul de angajare, transfer, retrogradare, lipsire de oportunităţi de formare, precum şi orice alte acţiuni sau inacţiuni ce aduc prejudicii membrilor organizaţiilor sindicale pentru motive care privesc apartenenţa la sindicat şi/sau activitatea sindicală.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecția de drept. Când și cum intervine reabilitarea?
0 Comentarii