Legislația recentă reglementează, pentru prima dată, noțiunea de internare forțată, alta decât aceea prevăzută de Legea sănătății mintale, care are o procedură distinctă și se face în condițiile în care pacientul cu boli de natură psihică devine un pericol pentru societate.
Carantina persoanelor constă în separarea celor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen în spații special desemnate de către autorități, la domiciliu sau la locația declarată de către persoana carantinată, stabilită prin decizie individuală motivată a direcției de sănătate publică.
Măsura se aplică celor care fie sosesc din zone declarate roșii (COVID-19), fie sunt contacții din zonele apropiate persoanelor declarate ca având Covid-19, fie sunt găsiți pozitivi la testele Covid-19 .
Carantina în spații special desemnate de către autoritățile competente se realizează în situația în care persoanele pentru care se instituie măsura de carantină declară pe propria răspundere că nu își pot asigura condițiile de separare fizică la domiciliu sau altă locație sau când nu respectă măsurile de carantină la domiciliu sau la locația declarată.
În această ultimă ipoteză, persoanele carantinate suportă cheltuielile ocazionate de măsurile în discuție.
Izolarea constă în separarea fizică a persoanelor afectate de o boală infectocontagioasă sau a persoanelor purtătoare ale agentului înalt patogen chiar dacă acestea nu prezintă semne și simptome sugestive, la domiciliu, la locația declarată de persoana izolată, într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată unității sanitare, în vederea monitorizării stării de sănătate și aplicării unui tratament, după caz, măsură instituită în scopul vindecării, pe baza consimțământului persoanelor sau, în lipsa acestuia, prin decizia individuală motivată a direcției de sănătate publică.
Față de cei care sunt găsiți pozitivi la testele Covid-19, medicul poate lua direct decizia de internare pentru 48 de ore (pe care o poate prelungi), iar dacă persoana se opune, medicul sesizează direcția de sănătate publică, în vederea emiterii unei decizii individuale de confirmare a măsurii internării forțate.
Contestațiile la măsurile de mai sus se introduc de persoanele interesate la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își au reședința ori la judecătoria în a cărei circumscripție este situat spațiul sau unitatea sanitară în care sunt izolate, solicitând anularea actului.
Cererile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și judecarea acestora se face în cel mult 24 de ore de la sesizarea instanței.
Hotărârea de fond este executorie, adică, în cazul în care contestația se admite, unitatea spitalicească este obligată să externeze pacientul, însă sentința se poate ataca cu apel în termen de 2 zile de la comunicare și se judecă de urgență.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept