La stabilirea cheltuielilor de executare este necesar să se țină seama în primul rând de criteriile oferite de lege: felul acestora; dovezile prezentate; cuantumul care trebuie să rezulte din dovezile prezentate și legătura cu executarea respective fără să fi fost cuprinse în alt titlu executoriu, bunăoară, prin hotărârea pronunțată asupra contestației la executare.
Executorul judecătoresc apreciază asupra cheltuielilor din perspectiva respectării acestor criterii, neputându-se considera că el nu trebuie să analizeze respectarea con¬dițiilor de mai sus, deoarece admiterea acestei soluții ar însemna că actul de stabilire a cheltuielilor de executare reprezintă numai un centralizator al tuturor dovezilor prezentate de creditor, cu privire la orice sume și cheltuieli, fără posibilitatea înlăturării niciuneia dintre aceste sume, chiar în condițiile în care nu au nicio legătură cu executarea, ceea ce nu poate fi admis.
Spre exemplu, cuantumul onorariului de avocat nu poate fi cenzurat de către executor, dar acesta trebuie să verifice dacă acea cheltuială este în legătură cu executarea silită, potrivit dovezilor prezentate (consultații în faza de executare silită, redactare înscrisuri sau acte de procedură etc.), în caz contrar, dacă nu au legătură cu executarea, nefiind ocazionate de aceasta, neputând fi menționate.
Cenzurarea efectivă a cheltuielilor aparține însă numai instanței de executare, nu doar în privința onorariului de executor, avocat, specialist, expert etc., ci și a cheltuielilor de transport sau a altor cheltuieli.
Cenzurarea cheltuielilor poate fi făcută de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulata de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta
Cererea de cenzurare poate aparține atât debitorului, ceea ce reprezintă regula, acesta fiind interesat să reducă suma pe care o datorează, dacă aceasta a fost stabilită cu încălcarea legii, cât și creditorului, atunci când acesta tinde la cenzurarea onorariului executorului judecătoresc, pe care îl consideră nelegal stabilit.
În toate cazurile, raporturile dintre avocat sau alt specialist și clientul acestora nu sunt afectate, cu excepția cenzurării chiar a onorariului de executor judecătoresc la cererea creditorului.
Ca atare, actele efectiv îndeplinite vor fi „evaluate” din perspectiva aplicării unei reduceri a cheltuielilor de executare constând, printre altele, în onorariul executorului judecătoresc, pentru care legiuitorul a intervenit statuând asupra proporționalității.
Onorariile executorului judecătoresc sunt stabilite în funcție de creanța de executat (valoare), dar și de forma de executare (complexitate), fiind determinantă atât valoarea creanței, cât și actele specifice fiecărei forme de executare.
Astfel, onorariul executorului judecătoresc se stabilește in temeiul legii .
Cu alte cuvinte, criteriile valorii și complexității sunt apreciate prin lege, care stabilește limitele în care se poate încadra onorariul, însă criteriile activității concrete desfășurată de către executor și circumstanțelor cauzei nu sunt relevate în cadrul evaluării realizate de legiuitor.
Limitele maxime din lege nu pot fi cenzurate de instanța de executare, chiar dacă le-ar considera disproporționate în raport cu valoarea creanței de recuperat.
Nici onorariile minimale nu sunt susceptibile de cenzurare în fața instanței de executare, cu consecința reducerii sumelor datorate sub prag.
Ca atare, cenzurarea onorariului executorului judecătoresc de către instanța de executare se poate realiza în limitele minime și maxime prevăzute în lege și în Ordinul ministrului justiției, acestea reflectând însăși ideea de proporționalitate, care trebuie corectată cu ajutorul criteriului activității efectiv prestate și cu circumstanțele cauzei.
În mod cert, depășirea limitelor maxime ale onorariilor va determina reducerea cheltuielilor aducându-le în limita legală, însă, în ipoteza neatingerii limitei minime, intervenția instanței nu poate fi solicitată de părți, din lipsa justificării unui interes.
Onorariul avocatului în faza de executare silită se va analiza ținând seama de principiul stabilirii acestora în mod liber între avocat și client, statutul prevăzând că este interzisă fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei, de către formele de exercitare a profesiei de avocat sau de către avocați.
Calea deschisă pentru analizarea cheltuielilor de executare este contestația la executare, care nu e la dispoziția instanței, ci a părții interesate, însă în cadrul acesteia, exercitată cu respectarea termenului legal în privința contestării actelor de stabilire a cheltuielilor, nu este exclusă punerea în discuție a unui asemenea aspect cu consecința cenzurării cheltuielilor.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecția de drept. Protecția juridică prin contractul de asigurare
Citește și Lecția de drept. Divorț in România pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate
0 Comentarii