# În societatea consumistă, tot mai mulți își pun speranțele în limbile clasice

Sistemul modernist de educație este pus serios în dezbatere, în această perioadă, tocmai în Franța, țara mereu în avangarda modernismului. Ministrul Educației de acolo, Jean-Michel Blanquer, face o reformă de substanță, ce poate fi privită ca o simplă întoarcere a învățământului în trecut. Între ideile „noi” ale reformei se numără, la loc de frunte, studierea latinei și a limbii eline vechi.
Reforma lui Blanquer dorește renunțarea la falsul egalitarism, care a dus la abolirea notării, precum și interzicerea telefoanelor în școli, și refacerea autorității profesorilor, într-un cuvânt, întoarcerea la „bazele solide” ale vechii educații – ca ieșire din haosul actual al sistemului. În privința conținutului, reforma sa vizează în primul rând valorizarea limbilor clasice, latina și elina – astfel ca tinerii să poată înțelege cum a fost construită civilizaţia europeană, se explică.
Ministrul fiind un specialist respectat, demersul este aprobat și de majoritatea cetățenilor și a sindicatelor din domeniu, deși există și voci critice, care se tem că proiectul nu va reuși, fiindcă limbile clasice vor trebui finanțate în unități ce se bucură de autonomie. Atât părinții, cât și formatorii de opinie dezbat, cu patimă, subiectul, în ziare și pe forumuri. Unii se bucură că astfel se încurajează studiile literare, alții vor un accent mai mare pe informatică. Există și părinți care resping așa ceva la liceul copiilor lor, pe când alții se plâng că au acces prea greu la aceste materii în zona lor (pentru școlile izolate ministerul pregătește însă cursuri online).
Pentru autorul reformei, latina și greaca nu reprezintă doar „esența vitală a limbii franceze”, ci și „o miză majoră de civilizație”, lucru care se înțelege mai bine văzând naționala Hexagonului fără niciun alb sau citind numele din cataloage la multe școli, exclusiv arăbești. Ținta e ca la pretențiosul bacalaureat francez nota la latină să fie luată în calcul din 2021.
O cerere în același sens a fost făcută, de altfel, recent, și de Academia Română ministrului Anisie (cerându-i revenirea la situația din 2009, când latina era al doilea opțional la bac în preferințele elevilor). Mai mult decât în Franța (unde 500 mii de elevi o studiază deja), latina se studiază și în școlile din Germania, Italia, Spania, iar în Anglia atenția acordată acestei materii e surprinzător de mare, ce-i drept, mai mult la nivel de elite (însoțită, deseori, de greacă). La fel, latina e studiată în țările slave, care nici nu au, ca noi, argumentul identității naționale.

Nu se învață pentru conversație

Despre fiecare materie se aduc, de către profesori, argumente pro domo (iată însă o expresie latină ce a dobândit, ca multe altele, valoare internațională). În cazul limbilor clasice (blamate drept „moarte” de comuniști, apoi și mai nelalocul lor în capitalismul consumist), șansele de autojustificare par inegale, într-un sistem care parcă încurajează materialismul copiilor. Există totuși încă profesori Don Quijote, care se luptă pe baricadele clasicismului și în aceste condiții.
Am discutat cu una dintre cele mai vechi profesoare de latină din județ, acum la Colegiul Național „Odobescu”, Dana Chiriță, care nu duce lipsă de argumente atunci când e întrebată de ce specialitatea ei e încă actuală, ba și de viitor. „Descendența noastră ca neam ne obligă moral să cunoaștem modul de a vorbi și de a gândi al strămoșilor noștri. Începând din secolul al XIX-lea limba română a preluat noi cuvinte din latină pe cale livrescă sau prin intermediul limbilor italiană, franceză și germană. Limba latină a supraviețuit prin limbile romanice nu numai prin lexic, ci și prin structura gramaticală. Cunoaşterea originii cuvintelor ne ajută să ne explicăm mai bine caracterul latin al identităţii noastre naţionale, observând asemănările în ceea ce priveşte vocabularul şi gramatica.” Prof. Chiriță admite că mulți elevi înțeleg mai greu sensul unei materii de acest gen, crezând că scopul ar fi să converseze într-o limbă dispărută. „De fapt, noi trebuie să învăţăm limba nu pentru a vorbi corect latineşte, ci pentru înțelege rolul gramaticii latine în formarea gramaticii române şi a altor limbi romanice, pentru a învăţa din cultura şi civilizaţia romană, pentru a conştientiza contribuţia ei la constituirea fondului european comun al societăţii contemporane. Mesajul literaturii clasice este unul umanist și, prin aceasta, contemporan.” Din păcate, se pare că autorii manualelor nu au această viziune a sensului materiei lor, ci doresc uneori să epateze, punând accentul pe vorbire. Manualele de greacă veche, de pildă, au indicații tot în greacă, de parcă ar urmări nu accesul la textele antice, ci sporirea vocabularului conversațional curent. Și prof. Chiriță s-a lovit de asta, așa că și-a alcătuit singură un set de citate și proverbe, cu ajutorul cărora predă, atingând mereu chestiuni de morală, drept sau estetică. „Ca să fie atrăgătoare, manualele trebuie fie concepute astfel încât să îndeplinească acele condiţii pe care Horatius le cerea unei opere de artă, şi anume: să îmbine utilul cu plăcutul (utile dulci), să fie redactate într-un stil accesibil (simplex), să învețe, dar și să placă (docere et placere)”, ne mai spune profesoara.

O materie cu olimpici

Chiar dacă încă nu a redevenit materie de bac, de anul acesta studiul latinei s-a extins și la clasa a VII-a (anul trecut era doar la a VIII-a), în timp ce la liceu se studiază la profilurile filologice.
Recent a avut loc olimpiada județeană la latină, la care au participat 32 de elevi argeșeni, din care 9 s-au calificat la faza națională – o elevă fiind calificată chiar la Concursul internațional de la Sulmona (Italia) după ce și anii trecuți am avut din județ participări la concursurile externe. Inspectorul de profil (axat pe limba română), Claudia Vlaicu, a constatat că din partea copiilor reacția față de ora de latină e pozitivă.
„Nu comparăm cu româna, unde avem sute de participanți, dar 32 de elevi la o olimpiadă nu este un număr mic, ci unul care arată interes pentru această materie. Asta se datorează și profesorilor dedicați, dar și programei noi, care, la clasa a VII-a, se deplasează, de anul acesta, și spre partea de cultură și civilizație”, observă inspectorul.
Călin Popescu