# A murit regele argeşean al acordeonului # La înmormântarea de joi este așteptat și guvernatorul Mugur Isărescu. Cel mai mare acordeonist al Argeșului și unul dintre cei mai mari ai României a plecat luni dintre noi, răpus de infarct. Bolnav de inimă, maestrul Dumitru Mihalcea (75 de ani), cunoscut ca Mitu Ciontică, şi-a dat ultima suflare la Spitalul Judeţean Argeş. Teribila veste i-a impresionat pe toți cei care l-au iubit și admirat. Și nu puțini au fost cei care au venit la casa artistului din Pitești pentru a îi aduce un ultim omagiu.
Acordeonul Giulietti stă trist lângă un sicriu lucios și cu sistem de răcire
Tăcuţi ca umbrele, cei care vor să îşi ia la revedere de la nea Mitu Ciontică intră pe poarta frumoasei case ridicate din munca degetelor sale fermecate. Sunt prieteni, admiratori şi colegi de breaslă, instrumentiști cunoscuți din județ, cărora nu le vine să creadă că nea Mitu nu mai este. Intră şoptind uşor un „Dumnezeu să-l odihnească” şi se îndreaptă încet spre sicriul lucios și cu sistem de răcire, unde se odihneşte maestrul. Fiecare îi aprinde câte o lumânare care să îi ghideze maestrului drumul printre stele. Cineva iese murmurând „te-ai dus, Mitule…” Afară, altcineva îşi aminteşte cum un amic pus pe şotii i-a furat maestrului acordeonul în timpul unui concert. Un altul îşi şterge o lacrimă şi zice „mi-a cântat la nuntă”. De fapt, nu puţini sunt cei cărora le-a cântat în cele mai fericite momente ale vieţii. Ivan Patzaichin îl adora, iar Mugur Isărescu îl chema de multe ori la Drăgăşani să se bucure în tihnă de acordurile măiastre. Printre cei prezenţi la priveghi circulă chiar zvonul că guvernatorul ar veni la înmormântare, ca un ultim și pios omagiu pentru nea Mitu. În curte se deapănă amintiri. Doamna Nina, tovarăşa de viaţă a maestrului Ciontică, trece pe la fiecare cu o tavă cu fursecuri şi cafea, iar un coleg povesteşte cum sâmbătă, cu câteva ore înainte ca Mitu să plece la cele veşnice, băuseră împreună cafea pe terasa casei. Aceeaşi unde acum prietenii stau pe sub ferestre şi îi veghează somnul veșnic. Oamenii intră şi ies. Un singur prieten nu se mişcă de la locul său. Au fost de nedespărţit în viaţă, la fel sunt şi acum. Martor al trecerii prin lume al unui suflet de artist, acordeonul. Instrumentul stă la loc de cinste în apropierea sicriului, pe lângă pălăria boierească şi florile roşii. Este un Giulietti lucrat de mână, într-un atelier din Castelfidardo. Este al doilea în lume, geamănul său fiind în proprietatea maestrului Năsturică în Canada. Ionuţ, fiul lui nea Mitu, instrumentist și el, spune că ultima dată tatăl său i-a interpretat la acest acordeon un vals din Pablo Sarasate. Acordeonul va rămâne acolo veşnic. La fel şi amintirea artistului în inima celor care îl îndrăgeau. Iar muzica sa nu va muri niciodată. Trupul maestrului va fi înmormântat joi, la ora 13,00, după slujba religioasă care se va oficia la biserica Mavrodolu.
A cântat în toate colțurile lumii
Când avea doar zece ani, Mitu Ciontică a început să studieze acordeonul, având în casă exemplul tatălui său, Costică Mihalcea, neîntrecut la ţambal. A muncit zi şi noapte pentru a deprinde toate tainele instrumentului şi, autodidact, a perseverat așa încât la 15 ani ajunsese fără rival. Apoi a făcut liceul de muzică, şi-a înfiinţat propria orchestră şi a fost chemat să cânte în toate colţurile lumii, având turnee în Germania, Austria, Belgia, Olanda, fosta URSS, Maroc, Italia, Iordania, Columbia, Argentina, Coreea de Sud… Era un conservator pasionat de muzica clasică universală şi care aborda cu un succes inegalabil partiturile lui Bach, Beethoven, Brahms, Mozart, Chopin, Liszt. De asemenea, repertoriul său era bogat în valsuri, canzonete, serenade care au încântat urechile lumii bune a Piteștiului, și nu numai, din ultima jumătate de secol. După ce a ieşit la pensie, putea fi auzit la dineuri şi recepţii prin marile resorturi bucureştene precum Marriott, Hilton, Howard Johnson, Sofitel sau Lido. Într-un interval de 10 ani, Mitu Ciontică a scos 5 CD-uri, patru dintre ele cu muzică de caffe concert şi unul cu muzică lăutărească tradiţională.
Alina Crângeanu
0 Comentarii