# Convorbiri neconvenţionale cu poetul George Baciu

# Ce poţi să pui în talerul balanţei tale acum, la 50 de ani? Ce cărţi, ce opere, ce înfăptuiri?
– Am scris până acum 18 cărți pe diverse teme (monografii, istorie, poezie, filosofie, umor, roman). Am să le menționez:  * „Domneşti. Oameni de ieri şi de azi” (coautor), Ed. Rottarymond, Râmnicu Vâlcea, 2004  – o istorie a personalităţilor satului; * „Dicţionar. Agresiuni, Bătălii, Campanii, Războaie din istoria lumii (mileniul al III-lea î.Hr. – 2 septembrie 1945)”, Editura Alfa, Iaşi, 2008;  * „Cu muza Clio pe drumuri de istorie”, (coautor), Grup Editorial Rottarymond & Rotarexim, Râmnicu Vâlcea, 2008; * „Teja Papahagi, un aromân aşezat cu sfinţenie în cartea satului domnesc”, (coautor), ediţia I, Ed. SemnE, Bucureşti, 2009, ediţia a II-a, Ed. Perpessicius, Bucureşti, 2009; * „Tristeţea unei iubiri” (roman), Ed. Rottarymond, Râmnicu Vâlcea, 2009;  * „Domneşti. Arc peste timp. Crâmpeie de monografie”, (coautor), Ed. Alfa, Iaşi, 2009;  * „Istoria mai aproape de tine”, Ed. Alfa, Iaşi, 2010; * „Gânduri de la marginea lumii” (versuri), Ed. Rottarymond & Rotarexim, Râmnicu Vâlcea, 2010 etc.
# Străin de clanuri, de găşti şi de chiolhanuri, neamestecat în scandaluri, ce-ai avut de pierdut, ce-ai avut de câştigat?
– Am pierdut, poate popularitate… dar am câștigat timp pentru a citi și pentru a scrie. Lumea de azi e o lume debusolată, fără valori, fără rost. Singurătatea oferă unui scriitor liniștea necesară contemplării acestei lumi vremelnice. Și apoi, cred că important este să fii tu însuți, fără compromisuri, fără lingușeli, fără comportament de gașcă. Adică să trăiești viața fără rest…
# Crezi că viaţa patriarhală între stânci şi munţi, în Cheile Argeşului sau pe malurile Râului Doamnei, este un avantaj? Simţi nevoia să o schimbi? Să te arunci în vâltoarea evenimentelor efemere? Să-ţi cauţi orice fel de prieteni care să te promoveze?
– Viața la sat este fascinantă. Liniște, frumos, istorie locală, tradiții, gura satului, legătura cu veșnicia. Ș-apoi, trăind în sat mereu înveți câte ceva despre spiritualitatea românească, trăind-o, nu citind-o. Nu vreau orașul plin de efemer și kitsch. Prietenii ți-i faci oriunde și în diverse conjuncturi. Credeți că numai viața la oraș te poate promova în rândul valorilor? Eu locuiesc la Domnești, la Arefu, două obști pline de istorie, și „trag o fugă” la Curtea de Argeș, Câmpulung sau Pitești, când au loc manifestări culturale. Deci nu-mi lipsește contactul cu lumea urbană. Promovarea reală o face vremea și istoria literaturii, fiindcă valorile adevărate nu trebuie puse în raport cu cerințele epocii sau cu preferințele indivizilor. În societatea actuală, promovarea unei game variate de valori și pseudo-valori este un procedeu larg răspândit și intens exploatat. Această promovare intensivă poate avea două consecințe: 1. Promovarea unor false valori poate evidenția valori în societatea actuală care se vor dovedi mai târziu a fi false. Astfel, promovarea intensivă a acestor pseudo-valori poate duce la neglijarea valorilor adevărate, încurajarea unor principii sau atitudini nocive în virtutea „valorii” respective, degradarea culturală a societății. Spre exemplu, Titu Maiorescu scrie în 1868 „În contra direcției de astăzi în cultura română”, plângându-se de toate acele persoane promovate intensiv pentru a fi oameni de cultură, fapt care a dus la o decădere gravă a poeziei românești, la o absență de valori în acest plan. 2. Degradarea valorii – promovarea intensivă a unei valori poate duce la desensitizarea publicului față de aceasta, poate duce la asimilarea ei parțială sau la utilizarea ei în context deplasat. Astfel, valoarea inițială pierde din calitățile ei prin asimilare greșită și aplicare care o degradează. Spre exemplu, actuala perspectivă asupra olimpiadelor școlare – la olimpiada de limba și literatura română nu se mai duc cei într-adevăr talentați în domeniul literar, ci orice elev care memorează niște idei sau citate și le reproduce în cadrul concursului la care participă doar pentru că diploma îi îmbogățește CV-ul.