I. Magi și muze
Magi. Înțelepți. Chaldei. Porniți din temple, turnuri și zigurate, din Casele Credințelor lor, purtând daruri de smirnă, tămâie și aur, călăuziți de o Stea…
Poeți. Orfei. Cântăreți. Davizi. Solomoni. Aezi. Skalzi. Barzi. Truvaduri porniți din Casele neamurilor lor, călăuziți de Steaua Muzelor să ducă ofranda Cuvântululi întrupat din Creație…
Dumnezeu și Poeții, ne spun cărțile Magilor, Înțelepților lumii, crează.
Poeți porniți din templele, turnurile, ziguratele și Casele Cuvântului lor, călăuziți de Steaua Magilor, purtând daruri de smirnă, tămâie și aur, spre Curtea de Argeș, cetatea în care Iubirea și jertfa Creației s-au îngemănat…
Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș: ofrandă lăsată de neamuri în drumul spre Constelația Lirei…
II. Copil vitreg în țara lui
Hulpavă, criza a mușcat și a înfulecat și o halcă bună din puterea Festivalului Internațional Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș. Unul dintre puținele în lume – planeta are mai multe continente decât festivaluri internaționale literare. Cel de la Curtea de Argeș nu mai este ce era. La alte ediții, soseau peste 50 de participanți. De pe toate paralelele și meridianele, de la un pol la altul. Din Australia până în Siberia. Japonezi, neozeelandezi, cubanezi, irlandezi, palestinieni, israelieni, ruși, germani, scoțieni, spanioli, englezi, somalezi, berberi, câți și mai câți…
În acest an, s-au împuținat. Și în număr, și în distanțe. Totul costă bani. Și banii apucă pe alte căi.
Avem totuși oaspeți din Statele Unite, de pe continentul sud-american, dar mai ales din țările europene și cele din Orientul apropiat. Din păcate n-am văzut niciun negru și, Doamne, ne obișnuisem cu ei.
Dar ce mi se pare o adevărată minune este că în ciuda acestor condiții nu s-a făcut rabat la calitate. Programul nu a fost amputat și nici proiectele inițiale. Participanții au fost și ei la înălțime.
Dar mirarea mea este absența scriitorilor din România. În afară de Lana. De Viviana, de Gheorghe Ungureanu și, probabil, Dan Lupașcu, nu văd pe nimeni în sumarul antologiei. Absolut invizibili. Parcă din întâmplare, apare, totuși, Dumitru Augustin Doman. Căruia i se citește un fragment de proză ce stârnește curiozitatea în timp ce el mânuie o cameră de luat vederi. Și, ca o binecuvântare, Saviana Stănescu, autoare de poeme și texte dramatice, vedetă pe Broadway și cunoscută la New York, în toată America și în lume. Iată-l și pe Cristian Sabău, care refuză lectura pe motiv că timpul este întârziat.
Dar ce se întâmplă cu autoritățile care administrează cultura în județul Argeș? Nu vedem nici măcar în acel ceas destinat mesajelor și saluturilor pe niciunul din șefii acestor instituții sau delegați ai lor. Unde va fi domnul Sorin Mazilescu, director al Centrului Cultural Județean, cadru universitar, un adevărat împătimat de cultură, care bate drumuri neumblate cu ranița pe umeri ca să descopere noi valori tradiționale și oameni de creație, care fără el ar fi rămas pierduți și necunoscuți? Dar domnul C. Cocea, directorul de la cultură și patrimoniu, pe care ar fi trebuit să-l mâne măcar curiozitatea de jurnalist, dacă tot a lucrat în presă atâta amar de ani. Ce să mai zicem dacă nici primarul orașului gazdă, domnul inginer Nicolae Diaconu, nu și-a găsit vreo cinci minute pentru un salut? Ne aducem aminte cum la edițiile trecute participau pe toată durata festivalului un vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor sau altcineva din conducere. De data aceasta, nu a luat loc la masa prezidențială nici măcar un reprezentant al Filialei din Pitești. Dar nu-i nimic! Festivalul nu a avut de suferit. Numai că oaspeții de peste hotare pot să plece cu impresia că suntem, pe aici, văduvi de asemenea personaje.
Însă hiba cea mare au fost fondurile necesare unei asemenea acțiuni. Altă dată se mai găseau pe la primării, pe la consilii, pe la prefectură, sau la instituțiile subordonate câte ceva din fondurile culturale. Azi când orașele sunt nevoite să stingă până și becurile de pe stradă, pentru că s-a scumpit energia electrică, ce să mai ceri? Iar Dumitru M. Ion nu este omul care să stăruie cu obrăznicie. Cultivat, cu bun simț țărănesc și religios, destul de sfios, se simte parcă vinovat că este silit să facă apel. Iar când este respins, se îmbolnăvește câte ceva în el.
Este publicată în antologie și lista sponsorilor acestei ediții. Oameni cu afaceri modeste, dar cu suflet mare…
Poate că academicianul nu a știut la ce uși să bată. Sau a bătut și nu i s-a deschis. Sau, și mai rău, a fost refuzat ca un răufăcător. Ce ar fi fost să încerce la domnul Vișoiu, cel care obține beneficii de milioane și miliarde? Nu cred că omul de afaceri atât de inteligent și de competent nu ar fi dat o mână de ajutor. Dar cum ar fi fost dacă l-ar fi abordat pe părintele Nicolae Brânzea, fost vicar arhiepiscopal, azi profesor universitar, care a moștenit, ca o mană cerească, conacul Brătienilor de la Florica și o moșie de aproape 200 de hectare? „Dar din dar se face raiul”, este un proverb pe care îl știe și sfinția sa. Sunt sigur că zicala „popii nu au mână decât de luat” a fost de mult uitată, dar trebuia abordat. Poate și domnul Văsîi și domnul Oiță și domnul Tolea și domnul Prodănel și domnul Burnei și domnul Gheorghe Badea și alți oameni de afaceri cu mult mai mari.
Festivalul Internațional Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș, 17 ediții, peste o mie de participanți însumați, din 85 de țări.
Atenție! Nu-l lăsați să sfârșească sufocat! E copilul nostru, autentic, actual și pentru viitor. Cu el putem să intrăm fără complexe și concesii în globalizarea culturală!
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii