Născut la Moşoaia, județul Argeş, a fost unul dintre cei mai longevivi jucători piteşteni, petrecând 11 ani în Trivale. A mai evoluat pentru FC Olt, Inter Sibiu şi Dacia. A strâns 365 de partide și 11 goluri în Divizia A, precum și 12 meciuri europene, două dintre ele în Cupa Campionilor, alături de FC Argeș. La echipa națională a României a bifat 10 prezenţe. În cariera de antrenor, a stat pe banca grupării din Trivale în sezoanele 1992-1993, 1999, 2000, 2001 (secund), 2010 și 2014 (FC Arges 1953). Mihai Zanfir are în palmares titlul de campion, pe care l-a obținut cu FC Argeș în ediția de campionat 1978-1979.
La ce vârstă ați început să jucați fotbal?
- Sunt piteștean get-beget. Am copilărit în Ștrand și am bătut mingea de când mă știu. Balonul rotund a fost prima mea dragoste. Aveam 11 ani când am mers singur la Dinamo Pitești, la o selecție, fiind oprit la grupa pregătită de către domnii Mladin și Garbeloti. Atunci am început să primesc cele mai prețioase sfaturi de la antrenori, eram în perioada de formare și îmi doream din tot sufletul să ajung să mă aplaude lumea. Acesta era visul meu, să devin cunoscut, să joc bine și să bucur cât mai multă lume. În ceea ce privește sfaturile primite, unul singur mi-a rămas întipărit în minte. Primii antrenori mi-au spus chiar așa: „Dacă nu faci totul din plăcere și nu ești dispus să faci sacrificii, dacă este nevoie, mai bine renunță!”.
„Nea Nicule, ce faci, bre, tușierul ăsta ne ia la mișto? Nu se poate așa ceva!”
Ați jucat mult timp în echipă cu Nicolae Dobrin, aveți multe amintiri cu acesta…
- Da, foarte multe am, dar toate sunt plăcute. Am trăit un moment memorabil în timpul unui joc foarte dificil; se întâmpla în 1976 sau 1977, nu mai rețin exact anul. Jucam cu Steaua, meciul era la București, era încrâncenare maximă, iar arbitru era Nicolae Rainea, cel mai bun cavaler al fluierului la vremea aceea. La scorul de 1-1, în repriza secundă, Dobrin a primit o pasă de pe partea dreaptă și a marcat, deviind balonul cu boltă peste portarul advers. La tușă era un arbitru din Târgu Mureș, Ioan Rus. Centralul a vrut să valideze golul, dar tușierul l-a oprit, era cu fanionul sus și semnaliza disperat poziție de offside. Rainea a rămas mirat, iar Dobrin a mers la el și i-a zis: „Nea Nicule, ce faci, bre, tușierul ăsta ne ia la mișto? Nu se poate așa ceva!”. În acel moment, atenție, centralul a dus mâna la buzunarul cu cartonașe, noi am rămas înmărmuriți, deoarece am crezut că Dobrin va fi sancționat, iar golul nostru va fi anulat. Dar nu s-a pus această problemă. Rainea s-a întors către Dobrin, avea cartonașul în mână și i-a zis acestuia: „Stai liniștit, Gicule, nu-l las eu pe ăsta să-și bată joc de cel mai bun fotbalist român și de cel mai bun arbitru!”. În acel moment, Rainea s-a dus cu cartonașul în mână la tușă, i l-a arătat lui Rus, după care s-a întors și a indicat repunerea balonului în joc de la centrul terenului, ceea ce a însemnat că a validat golul nostru. Ne-am impus atunci cu 2-1.
Trei defecte și trei calități…
- Defecte: cred necondiționat în oameni, nu sunt deloc răbdător, vreau rezultate în cel mai scurt timp, sunt mai puțin comunicativ, deși mi-aş dori să fiu mai sociabil, sincer vă spun. La capitolul calități, aș adăuga faptul că sunt perseverent, corect, iar când desfășor o activitate, mă implic sută la sută.
Dacă v-ați putea întoarce în timp, ce anume ați schimba la dumneavoastră?
- Poate aș negocia mai eficient pentru mine, din punct de vedere financiar, atât realizările ca fotbalist, cât și ca antrenor.
Cum era viața de fotbalist în Piteștiul anilor 70?
- Foarte frumoasă. Mă apucă deseori nostalgia și îmi vin în minte toate acele momente inegalabile. Eram foarte respectați, adulați, publicul umplea stadionul cu 4-5 ore înainte de începerea meciurilor din campionat. Nu mai vorbim despre confruntările cu echipele din străinătate, mă refer la jocurile din cupele europene. Dacă aveam meci după-amiază, la ora 17, suporterii noștri veneau de la 9 pe stadion, voiau să fie siguri că ocupă loc.
„Am fost olimpic la matematică și la chimie”
Astăzi, când vă uitați la fotbal, ce vedeți?
- Un fotbal încrâncenat, foarte mult tacticizat, jucat la limita regulamentului, lipsit de multe ori de spectaculozitate, iar partea financiară face să primeze de cele mai multe ori doar rezultatul, necontând mijloacele prin care acesta se obține. Este trist. Pe vremea mea, eu și colegii de echipă jucam pentru public, simțeam o mare bucurie și o onoare atunci când vedeam că facem oamenii fericiți prin jocul nostru.
Cum era la școală elevul Mihai Zanfir? Ce materii vă plăceau?
- Matematica și chimia erau preferatele mele. Am terminat Liceul de Chimie, iar în clasele a IX-a și a X-a am tot participat la olimpiade. Mi-a plăcut școala și le recomand tuturor copiilor să fie preocupați și de învățătură, îi ajută foarte mult în viață. Dacă ai carte, ai parte!
Ce modele de jucători ați avut în carieră?
- Laioș și Sătmăreanu, de la Steaua București, Andersen, de la Nottingham Forest, și Maldini, de la AC Milan. Au fost jucători de mare valoare, îți era drag să-i vezi jucând, pasând, driblând, erau formidabili.
Dacă ați putea să vă teleportați într-un meci din trecut, care ar fi acela?
- Meciul din anul 1978, contra FC Bihor Oradea: am fost învinși cu 2-1 și am pierdut titlul, fiind devansați de Steaua, la golaveraj. Dacă toți jucătorii s-ar fi dăruit total, ar fi dat tot ceea ce aveau mai bun pe teren, n-am fi pierdut niciodată acel campionat. Ne era suficient și un rezultat de egalitate, dar așa a fost să fie….
Cel mai frumos moment al carierei de jucător când l-ați trăit?
- Victoria cu 4-3, în Ștefan cel Mare, în 1979, în fața lui Dinamo București, care se credea deja campioană. Dar Dumnezeu a făcut dreptate și FC Argeș a obținut cel de-al doilea titlu. Nu se poate exprima în cuvinte ceea ce am simțit atunci. Am sărbătorit succesul răsunător alături de minunatul nostru public. Oamenii ne-au așteptat cu flori și ne purtau pe brațe. Am simțit că plutim.
Un mesaj pentru suporterii echipei FC Argeș aveți?
- Da, le doresc toate cele bune, să fie alături de jucători, să vină cât mai mulți pe stadion, mai ales că acum jucăm în prima ligă. Să aibă răbdare cu actualii jucători și să înțeleagă faptul că rezultatele nu apar peste noapte, este nevoie de multă muncă și de omogenitate. Învățați-vă, distinși suporteri, copiii să iubească această echipă. Pe vremea mea, spectatorii veneau cu soțiile și cu copiii la meciuri, veneau ca la un spectacol veritabil.
Citește și La ceasul amintirilor. Radu III: „Tănase Dima a fost adevăratul antrenor al lui FC Argeş!”
0 Comentarii