Îmi este dor de zăpada poporului sârb, de vremea în care aproape ca un copil șchiopătam prin livada bombardată de unii și alții cu pretenții occidentale! Îmi este dor de drumul spre Belgrad, spre casa celui mai important om din viața mea – omul care mă ascunde într-un clopot, ca să nu mai aud în ceilalți ceea ce nu pot striga în mine. Îmi este dor de Adam Puslojic, academicianul din Timoc, nașul, fratele cel mare al meu, al lumii și al lui Nichita! Îmi este dor de momentul în care mi-am vândut puloverul făcut de mama, l-am vândut unui taximetrist din Timișoara, ca să pot lua bilet spre marea învățătură sârbească! Încerc să revin cu picioarele pe pământ și să nu cumva să dau bot în bot cu… Limbă: unul dintre cei mai cocoșați dintre cocoșații culturnici de pe la noi! Vai, patrie și destin!
Și dacă de dor pomenesc, atunci e musai să rostesc și despre Marin Ioniță, de domnul profesor pe care l-au înghesuit cum nu se poate în uitare. Îmi este dor de apriga și însemnata sa atitudine! Mă uitam zilele trecute prin Bascov cum prin cârciumi nici dracu’ nu cere nici vaccin, nici respect și nici alte cele, o debandadă cumsecade, o adunătură de îmbuibați care administrează administrația, iar atunci când obosesc, se retrag încetișor la șprițane și lături prin locuri pe care le știu și poliția și Sfântul Serafim! Mă ia cu frig!
Citește și Jurnal din cana cu păsări. Voi tocmi nişte îngeri cu simbrie!
Tot scotocind ieri și alaltăieri prin arhivă, descopăr un portret atent colorat cu creioane de marele nostru portretist Cristian Dragomirescu! Ce mă enervează că ăștia cu Escu la sfârșit sunt inși care, odată intrați în istorie, acolo și rămân! Anul ăsta n-am bănuți să pun în ghetuțele pe care le mai încalță tinerețea mea de om însurat, cu copilași minunați și sfântă nevastă! Anul ăsta beau din paharul distanței și las ușa deschisă! Mă urc în avion cu Lulu Marinescu – eroul nostru și al luminii – îl așezăm frumușel la timonă și îi facem loc și lui Bebe Nedelea – vicele – iar apoi vedem care cum încotro!
A murit tatăl omului de afaceri John Brănescu! Condoleanțe!
Vine CRĂCIUNUL, să îl primim în inima noastră pe cel unic, pe cel mai înalt, pe cel luminos și blând, vine spre noi Iisus Hristos Domnul!
Florian Silişteanu
Citește și Jurnal din cana cu păsări. Pentru că am talent, mă jur că voi câştiga la loto!
0 Comentarii