Curtea Constituțională a emis, în anii 2008 și 2009, cinci decizii menite să pună capăt practicii prin care instanțele judecătorești acordau creșteri salariale magistraților, deși legile de salarizare adoptate de Parlament nu prevedeau așa ceva.
Cu toate că deciziile CCR sunt general obligatorii pentru toate autoritățile publice, instanțele judecătorești au ignorat sistematic, în anii care au urmat, cele cinci decizii și au continuat să pronunțe sentințe definitive prin care acordau majorări salariale pentru magistrați.
Citește și: ANAF: Fraudă de 8,7 milioane lei în construcții. Achiziții fictive prin firme „fantomă”
Așa s-a ajuns ca ceea ce începuse ca o simplă jurisprudență neunitară să devină un fenomen sistemic, cu impact bugetar devastator: restanțele salariale către magistrați, acumulate strict ca urmare a acestor sentințe definitive, se ridică doar pentru anul acesta la 5,2 miliarde lei – adică un miliard de euro.
Aceasta este suma pe care președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, o pretinde de la Guvern, în procesul pe care l-a intentat în 30 martie anul acesta la Curtea de Apel București și pe care, evident, l-a și câștigat încă de la primul termen de judecată.
Până la acest proces, nimeni nu a pus oficial în discuție un element important: corectitudinea sentințelor definitive prin care magistrații și-au mărit salariile ei între ei. A făcut-o de data asta, destul de timid, Ministerul Finanțelor, parte în proces.
În întâmpinarea depusă la instanță, Ministerul Finanțelor a arătat că există patru decizii ale Curții Constituționale din 2008 care interzic instanțelor să acorde majorări salariale pe baza principiului nediscriminării, decizii care, deși obligatorii, nu au fost respectate de instanțe atunci când au decis să acorde majorări salariale magistraților.
0 Comentarii