# După externare, Mihai Costanda a acceptat să doneze plasmă la Centrul de Transfuzii Sanguine Pitești pentru ajutorarea altor pacienți bolnavi de coronavirus # „E cam greu de crezut să fi avut coronavirus din Turcia”

Plutonierul major Mihai Costanda nu știe cum s-a infectat cu virusul Sars-Cov-2 și nici doctorii nu i-au dat un răspuns concludent. Deși a fost în Turcia în luna martie, într-un concediu planificat cu mult timp înainte, nu i s-a impus izolarea la domiciliu sau carantina pentru că Turcia nu se afla în zonă galbenă sau roșie la acea dată. După întoarcerea în țară, bărbatul a executat misiuni cu alți polițiști și jandarmi argeșeni. În ziua în care a fost diagnosticat cu COVID-19, toți contacții direcți au fost izolați, fiind vorba despre 5 agenți de Poliție, 9 jandarmi și membrii familiei. „Mi-au apărut simptomele mult după cele 14 zile care erau date ca interval (după întoarcerea din Turcia, n. redacției). Toți cei care s-au infectat de la mine, ca să zic așa, au manifestat simptome ulterior după mine și e cam greu de crezut să fi avut (virusul, n. red.) din Turcia, dar nu știu. Nici din partea medicilor n-am primit un răspuns concret. Pentru că nu am avut contact cu o persoană infectată sau să mă fi deplasat într-o zonă roșie sau galbenă, n-a putut să zică nimeni cert. Când am fost eu în Turcia, la noi nu era stare de urgență, iar în Turcia nu era niciun caz. Era la începutul pandemiei în Europa.”

„N-am simțit niciun moment că pierd lupta asta. Cred că mă vindecam și dacă stăteam izolat”

Mihai Costanda a bănuit că e ceva în neregulă pe 30 martie, când a avut primul simptom. Acesta povestește cum a ajuns la spital. „În primul rând, erau niște măsuri foarte drastice la serviciu și orice mic simptom, oricât de mic, chiar dacă nu era alarmant, trebuia raportat șefului ierarhic, să-l informăm despre asta și să nu ne ducem la serviciu, pentru că exista pericolul să infectăm atât colegii, cât și cetățenii cu care intram în contact. În momentul în care au apărut simptomele, febra a fost primul, după aceea am avut dispersia gustului, lucruri care mi-au dat de gândit și mi-au întărit convingerea că e ceva ciudat și s-ar putea să fi contractat de undeva acest virus, am sunat la 112 să solicit prin toate mijloacele să fiu testat. Dacă nu ai avut contact cu un caz confirmat sau nu te-ai deplasat în ultimele 14 zile în zonele roșii sau galbene, protocoalele nu permit testarea. Până la urmă, prin înțelegerea medicilor, având în vedere simptomele pe care le manifestam eu, m-au testat și la toate testele am fost depistat pozitiv. Trebuia să fiu de serviciu a doua zi. Am sunat și am anunțat. M-am izolat de familie, bineînțeles, când mi-a apărut primul simptom, pe 30 martie. Am stat câteva zile acasă, libere de la serviciu, și apoi a început să îmi piară gustul și mirosul, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat la nicio răceală sau febră și mi-a dispărut pofta de mâncare. Nu m-am simțit foarte slăbit și n-am simțit niciun moment că pierd lupta asta. Cred că mă vindecam și dacă stăteam izolat, dar era nevoie să ies să merg la muncă și atunci am decis să sun la ambulanță, ca să fiu testat”, a povestit Mihai Costanda.
Marți, 31 martie, Mihai s-a internat la Spitalul din Câmpulung, Secția Boli Infecțioase, și a fost testat. Joi, pe 2 aprilie, a primit diagnosticul pozitiv și a fost mutat la Spitalul „Nicolae Bălcescu” din Pitești, acolo unde e secția de Infecțioase a Spitalului Județean. Spune că nu a fost un șoc. „Întotdeauna încerc să mă pregătesc psihologic pentru o situație pe care o prevăd și în momentul în care am fost testat existau 2 variante, să fiu sau nu bolnav și pe amândouă le-am luat în considerare și mi-am pregătit scenarii în a le gestiona, oricare ar fi rezultatul. Erau doar două variante și mă așteptam la oricare dintre ele. Eram pregătit. De aceea am luat hotărârea să îmi sun părinții, să anunț la muncă să se testeze colegii. Am încercat să iau ca atare”, a explicat jandarmul care a stat 13 zile spitalizat. De când a început tratamentul, starea de sănătate s-a îmbunătățit radical, spune acesta: „Cam în două zile, deja simptome nu mai aveam, nu mai aveam febră mare. În câteva zile, am simțit că tonusul mi s-a schimbat mult în bine și mi-a revenit pofta de mâncare.”

Și părinții jandarmului au fost confirmați cu coronavirus la prima testare

Jandarmul a stat internat împreună cu părinții săi și atrage atenția asupra stresului cauzat de coronavirus. „Am avut părinții internați, pentru că a fost foarte mult stres legat de boala asta. Mass-media a tot dezbătut subiectul și nu știu dacă sunt bine informați și pentru părinții mei, suferind de boli cronice și având și o vârstă înaintată, m-am îngrijorat foarte tare. Chiar a fost un stres maxim. Am un copil mic. N-a dormit soția aproape o săptămână până când cei de la DSP ne-au spus că a trecut o săptămâna și că, dacă n-a avut simptome până acum, e puțin probabil să mai apară ceva. Nu dormea soția, stătea numai cu mâna pe copil. Vă dați seama prin ce treci în momentele acestea. Avea bagajul făcut pentru spital. Părinții, la fel, în momentul în care am fost confirmat, chiar dacă ei nu aveau simptome aproape deloc, fără febră, fără tuse, fără niciun alt fel de simptom care ar da de bănuit, cu toate acestea, au fost confirmați pozitiv și au stat în spital și ei o săptămână. Neavând simptome, au scăpat rapid. Au fost testați pozitiv, iar după tratament au fost 2 testări consecutive negative și apoi am plecat acasă cu toții, dar m-am îngrijorat foarte tare. Foarte mult stres, foarte multă dezinformare în jurul subiectului și asta afectează mai tare”, a povestit Mihai Costanda.
Gândul la cei dragi și comunicarea cu ei l-a ajutat pe Mihai să treacă cu bine peste perioada de 13 zile cât a stat internat. „M-a ajutat faptul că erau părinții alături de mine, îi vedeam acolo și știam că sunt în regulă. Eram pe același palier, puteam comunica ușor, eram izolați de ceilalți. Avându-i acolo, mi s-a luat o piatră de pe inimă, știam că sunt bine, vedeam în fiecare zi că nu au probleme și eliminasem această problemă de pe presiunea psihică. Comunicam poate non-stop cu soția ca să văd dacă e bine copilul și cu ceilalți colegi cu care intrasem în contact, care, din fericire, majoritatea, cu o singură excepție, au fost testați și depistați negativ; asta iarăși m-a bucurat. Am simțit alături de mine persoane care au empatizat, au înțeles problema mea, atât în structura comenzii de la servciu, cât și apropiați, prieteni și rude. Oamenii au înțeles situația mea și m-au sprijinit moral”, spune recunoscător bărbatul.
Deși s-a vindecat după 10 zile, a mai stat încă trei zile pentru analize. „După a 10-a zi de tratament, conform protocoalelor, având afectat puțin și plămânul, a început testarea pentru externare și, practic, mi-au ieșit teste negative, dar am mai așteptat 3 zile până mi-au venit rezultatele. După a zecea zi am fost vindecat. Cu o săptămână înainte de Paște am fost acasă”. Mihai nu a dorit să comenteze condițiile din spital. „Bine că s-a terminat cu bine. Vă dați seama că nu mi-aș mai dori să stau internat prin spitale.”
Ce le transmite jandarmul vindecat de coronavirus celor care nu cred în existența acestei boli. „Cel mai bun sfat care poate fi dat este cel repetat de autorități. Faptul de a crede și a se informa numai din surse oficiale, chiar în legătură cu gravitatea virusului, pentru că statisticile oficiale spun că majoritatea sunt asimptomatici, foarte puțini fac simptome ca să ajungă la spital și mai puțini ajung să facă forme letale. Dacă mă axam şi eu pe varianta asta, poate că nu îmi făceam atât de multe griji pentru parinți, copil și cei din jur. La nivel psihologic, te macină mult boala asta, e multă nebunie în jurul ei.”

Plasma donată de jandarm a ajutat trei persoane. Mihai a stat 36 de minute cu acul în venă

Timpul petrecut în spital l-a convins pe plutonierul major Mihai Costanda să răspundă pozitiv solicitării venite de la Centrul de Transfuzii Sanguine Pitești și să se testeze pentru eligibilitatea de a dona plasmă, pentru care a primt aviz favorabil. „Nu a fost nevoie de multă insistență și o să mai mă duc oricând primesc solicitare. M-am bucurat că am putut dona, pentru că e o procedură complicată. Eu am mai donat și sânge și nu mi s-a părut mai greu ca la donarea de sânge, însă durează ceva mai mult, îți trebuie o venă mai groasă. M-a ajutat faptul că sunt sportiv. Aveam vasele de sânge foarte generoase și au putut să preleve. Au mai fost și alții de la care nu s-a putut preleva din cauze medicale. Mi-au recoltat 600 ml de plasmă și au spus că pot ajuta 3 pacienți aflați în stare gravă. 200 de ml fiind suficienți să ajute un pacient. Inițial, cu o săptămână înainte de donare, m-au chemat, mi-au făcut analize, mi s-a prelevat sânge și mi s-au analizat vizual vena și posibilitatea de a dona. Analizele erau îmbunătățite față de cele cu care ieșisem din spital și asta m-a ajutat să pot dona. O să răspund pozitiv dacă mă mai solicită”, povestește Mihai Costanda. Donarea de plasmă a durat 36 de minute. „Am fost, oarecum, norocos. Prezenți acolo, reprezentanții producătorului aparatului de plasmafereză spuneau că, în țară, a mai fost un timp de 32 de minute, mai bun decât al meu. N-a durat chiar foarte mult și îi încurajez pe cei care s-au vindecat să se ducă să facă treaba asta.”
Un gând de încheiere. „După toată experiența aceasta am un regret și o stare de tristețe că mi s-a întâmplat tocmai mie, dar am bucuria că am scăpat doar cu atât. Încerc să văd jumătatea plină a paharului și să fiu mulțumit că nu s-a întâmplat mai rău, că suntem bine, eu, familia, colegii care au mai fost infectați, cu care am intrat în contact și ceilalți care nu au fost infectați. În momentul acesta, lucrurile sunt bune pentru toată lumea și n-am afectat grav pe nimeni”, a mai spus argeșeanul.