„[…] acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea”.
Lucian Blaga
” Izvorul nopţii”
Atrocităţile comise de Hamas în Israel au acoperit pământul cu o mare de întuneric, depravarea contaminează lumea – Israelul nu a rămas mai presus, răspunzând bestialităţii cu cruzime (cei de la faţa locului susţin că este necesară).
Mă refer la descompunerea morală, pe care o înţeleg ca pe un proces entropic amplificându-se pe măsură ce intră în contact cu civilizaţia.
Conform proverbului evreiesc: „Când un înţelept şi un prost se ceartă, oamenii văd că doi proşti se ceartă”.
În Israel s-a declanşat un maelström care ne aspiră.
Şi dacă am spus „maelström”, am să spun şi „zombificare”.
Privesc filmele cu „zombi” pe un calapod al descompunerii morale.
Depravarea muşcă.
Moartea se reproduce sub aparenţa vieţii.
Dar Jorge Luis Borges a expus un proces invers celui de contagiune a depravării.
El împrumută titlul „Apropierea de Almotasim” de la un roman poliţist indian, unde personajul principal constată o atenuare a infamiei la unul dintre cei mai dezgustători oameni din anturajul său şi trage concluzia că „buna-cuviinţă de o clipă” a aceluia este reflexie a unui prieten sau a unui prieten al unui prieten.
„Într-un anumit loc de pe pământ există un om care răspândeşte această lumină”, citează Borges, spunând că personajul pe care îl citează îşi dedică viaţa căutării „omului care este egal cu această lumină”.
Cazul nostru este pe dos.
Populaţia palestiniană care se plânge (probabil, pe drept) de opresiunea „nazistă” israeliană, se plânge de discriminare şi lipsire de drepturi, totuşi sărbătoreşte fericită uciderea a o mie patru sute de israelieni necombatanţi – inclusiv femei, copii, bătrâni – şi luarea sutelor de ostatetici civili.
În loc să fie solidari cu victimele, dimpotrivă, crimele îi fac fericiţi.
Poporul palestinian pretinde să nu fie numit „terorist’, deoarece ar fi o greşeală să se generalizeze caracterul criminal al extremiştilor lor; atunci de ce săvârşesc aceeaşi greşeală în privinţa poporului israelian? Sute de mii de evrei din Israel şi din toată lumea au manifestat în stradă, în mod repetat, pentru drepturile palestinienilor – de ce exultă poporul palestinian când sunt macelăriţi evreii care îi susţin?!
Întuneric.
Aceşti oameni opresaţi manifestă „o depravare de o clipă”, vizibilă de pe Lună.
Ea este reflexia unui prieten sau a unui prieten al unui prieten.
Este invers decât la Borges.
Pe modelul lui, voi dedica articolul căutării sursei de întuneric.
În urma atacului Hamas, armata israeliană a fost nevoită să asedieze Gaza şi din asta au rezultat mii de victime în rândul palestinienilor, marea lor majoritate civili, şi sute de mii de oameni dislocaţi.
Citește și:
- Trenurile din România au înregistrat 8 ani de întârziere, în 2022
- Procesul lui Sorin Balaş & Co, privind infracţiuni silvice, amânat din nou!
În cealaltă parte de lume, Rusia a invadat Ucraina fără nicio provocare reală şi fără avertisment, ba chiar minţind că nu o face chiar atunci când o face; au murit până acum peste 100.000 de militari din ambele tabere, ruşi şi ucraineni, şi zeci de mii de civili ucraineni şi milioane de ucraineni au fost dislocaţi.
Să declari Hamas drept „grupare teroristă”, (deşi conduce un teritoriu), este verosimil.
Să declari un stat mare, ca Rusia sau ca Iranul, drept stat terorist este mai complicat, în primul rând pentru că, neavând nicio consecinţă, s-ar bagateriza termenul de „terorist”.
Gruparea Wagner de mercenari ruşi a fost declarată teroristă în Marea Britanie, la jumătatea lunii septembrie.
Întunericul grupării Wagner are în spate bezna statului rus, a cărui ipocrizie îi permite să susţină că nu este responsabil de actele mercenarilor.
Tot aşa, întunericul Hamas şi Hezbollah nu ar reprezenta o ameninţare reală pentru nimeni dacă n-ar avea în spate un colos de beznă militară şi financiară, pe numele său Iran, unde politicienii vehiculează ideea că statul Israel trebuie să fie desfiinţat.
Aceste entităţi relativ mici – Hamas şi Wagner – care răspândesc teroare şi instabilitate în diferite părţi ale lumii au două state care le sprijină financiar, militar şi logistic – Iran şi Rusia -, state care nu au fost declarate teroriste.
Dar de acolo curge noaptea „acoperind pământul c-o mare de-ntuneric”.
Occidentul este neputincios în contracararea acestor două state care, fie direct, fie prin interpuşi, terorizează lumea.
Pentru că în ciuda tuturor sancţiunilor impuse de ceea ce este numit (abuziv, totuşi) „lumea civilizată”, Rusia şi Iran nu au nicio problemă să facă rost de bani şi de tehnologie ca să-şi continue domnia terorii.
Şi aici răsare China.
Fără China, nici ruşii şi nici iranienii nu ar fi putut atinge eficienţa în teroare, pentru că nu ar fi avut bani şi tehnologie.
China nu a apărut ca să dispară.
China este într-o continuă expansiune şi va continua să facă afaceri cu toate ţările care se opun democraţiei.
Pentru China, democraţia este o monedă de schimb în drumul său spre hegemonia globală.
China îşi doreşte supremaţia mondială sau, oricum, râvneşte la o statură internaţională echivalentă Statelor Unite ale Americii şi îşi urmăreşte scopul de-a lungul cincinalelor, cu perseverenţă proverbială.
Profitând de criza financiară mondială, în 2015, China a solicitat la FMI ca yuanul să fie adăugat la coşul DST.
În pofida criticilor americane, FMI a inclus yuanul în coşul valutar al DST, în 2016, recunoscând creşterea importanţei economice a Chinei la nivel global.
În acelaşi an, China a impulsionat constituirea Băncii Asiatice de Investiţii pentru Infrastructură (AIIB), considerată de mulţi analişti ca o alternativă la Banca Mondială.
Sediul AIIB este la Beijing.
Sediul Băncii Mondiale este la Washington.
În cazul lor, geografia este simbolică, definind părţile aflate în rivalitate.
La fel şi participarea.
Astăzi, AIIB numără 47 de ţări membre, dintre care lipsesc SUA.
Nici România nu a aderat la AIIB.
În schimb, din Europa au aderat ţările cu personalitate – Austria, Cipru, Franţa, Germania, Italia, Luxembourg, Ţările de Jos şi Marea Britanie.
Banca Mondială are de patru ori mai multe state membre, cu România, desigur, dar incluzând şi China, Rusia, Ucraina, Iranul, Israelul, ba, în mod limitat, chiar şi autoritatea palestiniană primeşte asistenţă.
Alinierea internaţională în spatele SUA sau în spatele Chinei este relativă, dar opoziţia dintre SUA şi China este indubitabilă: SUA face eforturi să perpetueze actuala ierarhie de putere mondială, China se străduieşte să o întoarcă în favoarea sa.
La jumătatea lunii trecute, în China a avut loc a treia ediţie a Forumului pentru Cooperare Internaţională „Belt and Road”, unde au participat 130 de ţări, atrase de giganticul proiect de conectare a continentelor promovat de China:
1. Centura Economică a Drumului Mătăsii (Belt): o reţea de coridoare economice terestre care leagă China de Europa prin Asia Centrală şi Rusia – căi ferate, autostrăzi şi conducte.
2. Drumul Maritim al Mătăsii (Road): construcţia de porturi şi facilităţi maritime pentru conexiunile maritime între China, Asia de Sud, Orientul Mijlociu, Europa şi Africa.
În timp ce preşedintele chinez Xi Jinping prezida această reuniune mondială entuziastă, spunând că beneficiile şi oportunităţile oferite de cooperarea Belt and Road sunt destinate întregii lumi, prin contrast, preşedintele american eşua în Israel să găsească o soluţie situaţiei microscopice de acolo.
Xi leagă continente, Joe nu poate dezlega nici şireturile de la pantofi.
El se împiedică de o pietricică sau cade pe scara avionului.
Democraţia occidentală mai mult se face gramadă pe jos.
Am intrat într-o nouă epocă în care marile puteri, care se abţin de la o confruntare directă, îşi măsoară puterile prin interpuşi. Proxy.
Citește și:
- Trei șoferi angajați la un inspector de teren, în Apele Române
- Polițiști din toată țară au venit la Pitești pentru a fi alături de agentul băgat în comă de un tânăr
Iar „marile puteri” nu mai sunt America şi Uniunea Sovietică, ci America şi China.
Ce a rămas din Uniunea Sovietică, adică Rusia, acum a coborât la nivelul unei amărâte unelte a Chinei, fără să-şi dea seama, sau fără să mai poată obiecta.
Răsturnarea ierarhiilor are loc sîngeros, dar legătura acestui proces cu crimele din Israel şi Ucraina este greu de urmărit, dacă nu suntem sensibili la creşterea şi descreşterea procesului de globalizare, la schimbarea hegemoniilor, tot deodată cu înglodarea mondială în datorii, după modelul economic al investiţiilor pe credit care pare să-şi fi dat duhul.
Strălucirea proiectului de conectare dintre Asia, Europa şi Africa ce legătură poate avea cu noaptea care s-a aşternut peste Ucraina şi Israel?
Chinezii spun有光就有影 (yǒu guāng jiù yǒu yǐng).
Acolo este bezna, de unde vine lumina. Sau ceva de genul ăsta.
Articol preluat din ziarul Bursa.ro
0 Comentarii