# CONVORBIRI NECONVENŢIONALE CU George Caval, preşedinte Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Argeş (II)

# De când financiar? Pe ce trepte aţi urcat? Prin ce vămi aţi trecut? Prin ce instituţii? Cu ce tribut? Cu ce cheltuieli de timp şi de efort? Cu ce renunţări? Cu ce câştiguri? Vă e dragă această meserie?
– Din 1990. Am urcat multe trepte, unele mai ușor, altele mai greu. Am urmat și Facultatea de Finanţe şi Contabilitate care mi-a deschis calea în sistemul bancar. Cum? Printr-un efort susținut, printr-o determinare nativă de a reuși, printr-un sacrificiu personal în ceea ce priveşte timpul petrecut cu familia. Am câștigat în primul rând încrederea oamenilor, am câștigat din experiența celor cu care am interacționat, am câștigat prieteni, am pierdut prieteni, am văzut multe locuri de unde am încercat să iau ce e mai bun și să folosesc aici. Da, îmi este foarte dragă această meserie.
# Azi, Camera de Comerţ, de Industrii şi, de curând, şi de Agricultură. Preşedintele ei aici în Argeş… Vreţi să ne aruncăm o privire în istoria acestor locuri?
– Cu plăcere. Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Argeș. M-am alăturat acestei echipe începând cu 31 iulie 2015. A fost o nouă provocare pentru mine. Am găsit aici oameni capabili, serioși, am găsit un sediu modernizat, aflat în centrul orașului, o stare de spirit pozitivă, un loc unde am adăugat experiența mea și am realizat deja acțiuni frumoase împreună. Iubesc istoria pozitivă.
# Ce se întâmplă în a doua jumătate a secolului trecut în ţara eminamente agricolă? Devenea rapid şi forţat una industrială? Ce se întâmpla cu oraşul Piteşti? În construcţia de maşini, în industria petrochimică, pe şantiere, în transporturi, în export ca şi în alte domenii? Aţi trăit în acel timp? Aţi lucrat? Cum se vedea dinăuntru?
– M-am născut în acea perioadă, am învățat, m-am format ca om, m-am bucurat de copilărie, de adolescență, de tinerețe, de sfaturile mamei. Am deprins obiceiul de a gândi pozitiv, de a mă integra repede într-un colectiv, de a trăi în comunitate (în liceu am stat la cămin și de asemenea în facultate), de a mă descurca de unul singur în viață.
Da, agricultura cel puțin în regiunea mea era preponderentă, erau foarte puține produse agricole importate, piețele erau pline de produse românești, proaspete, bune, lucrau mulți oameni în grădinile personale sau în vechile CAP-uri.
Am prins și perioada când tinerii au început să părăsească satul și să se îndrepte spre marile orașe, unde se creau noi locuri de muncă în industrie, construcții, servicii.
În Pitești am venit după anii 80, când deja Dacia era cunoscută și reprezenta un brand puternic, Combinatul Petrochimic era ca un stejar matur cu multe ramuri, CPL-ul producea și exporta mobilă, se construiau multe blocuri, se extindea stația de epurare. Am trăit acele vremuri frumoase, mi-am întemeiat o familie, am dobândit doi copii, am dobândit noi prieteni.
Prof. Marin Ioniţă