De Revelion am primit urări de bine și din Germania, de la dl. Constantin Rădulescu din Hamburg. Când mi-a zis, dintru început, că a citit articolul din „Jurnalul de Argeș” despre pictorul Ion Gheorghe Vrăneanțu, nu l-am mai întrebat cum a făcut rost de numărul meu de telefon. Un articol trist („La moartea lui Vrăneanțu nu plânge nimeni”), care l-a răscolit.
Fuseseră colegi la casa de copii din Timiș, prieteni foarte buni toată viața, îl ajutase cât putuse (dl. Rădulescu fugise în Germania unde, în 1972, îl rugase și pe I.G. Vrăneanțu să rămână, mai ales că vindea foarte bine acolo). Spera să mai trăiască, pierduseră legătura, până când a dat pe net de articolul nostru… Aflând că au corespondat, i-am cerut câteva scrisori. Iată un fragment elocvent, din care aflăm, noi, profanii, că Vrăneanțu își prepara unele culori din… medicamente!
„Dragă Costele,
„(…) Uite pentru pictura mea nu mai am aproape cu ce lucra, adică nu mai am ulei de terebentină cu care io prepar verniurile colorate. TERPENTINOL îi spune în Germania ori Austria și se găsește doar la farmacii. Ceri 100-200 grame pentru frecții, dureri reumatice. Oricum dacă te întreabă, că ei nu dau cu kilogramul. Ia-mi de 2-3 ori câte 100 de grame și apoi torni sticluțele în ceva mai mare. Nu spui că-ți trebuie pentru un pictor că te trimite la magazia de culori unde nu e decât esență de TERPENTINOL, care nu-mi folosește.
Cum sunt bolnav după al doilea infarct nu mă pot odihni. E atâta zgomot și în mine și afară.
Ar fi rușinos să-mi fie rușine să-ți spun de ce am nevoie. Sunt un suflet care are de întreținut alte 3. Sufletul tău mă cunoaște și cu siguranță că mă va ajuta. Cel de Sus să ajute pe Toată Lumea!”
Citește și Lipatti, Cioran şi o carte ce te trimitea la puşcărie
Citește și Casa pictorului Vrăneanţu, cea mai veche casă din Piteşti
0 Comentarii