Ion Dumitru, argeşeanul consacrat la Europa Liberă în anii comunismului

de | 19.07.2012 20:31 | Cultură

Ion Dumitru s-a născut la 27 august 1937 la Boteni, judeţul Argeş și a fost marinar şi ofiţer secund în navigaţia fluvială, poet, scriitor, jurnalist şi editor. Fiul Elenei Zafiu şi al lui Ion A. Dumitru, zis şi Dumitrescu, de la vârsta de 2 ani şi până la 9 ani (1939-1946) a fost înfiat de mătuşa sa Maria Zafiu şi de către unchiul său Ioniţă Zărnescu, la Ciumeşti, comuna Miceşti, judeţul Argeş, unde a copilărit şi şi-a urmat primele clase primare (1943-1946) înmatriculat sub numele de Ion Zărnescu.

A fost ofițer secund fluvial pe Dunăre

În toamna lui 1946 Ion Dumitru revine la părinţii naturali, domiciliaţi pe atunci la Tohanul Vechi, judeţul Braşov, unde urmează clasa a treia primară (1946-1947) înmatriculat sub numele de Ion Dumitrescu, nume sub care va fi cunoscut până la majorat şi sub care îşi va publica şi primele poezii. Urmează clasa a IV-a primară şi ciclul doi al Şcolii elementare, clasele V-VII, în comuna natală, Boteni, judeţul Muscel. În 1951 este pentru o jumătate de an elev la Şcoala profesională pentru industria cauciucului din Braşov. Din 1952 până în 1955 urmează anii I-III, ai Şcolii Medii Tehnice de Marină Comercială, secţia ofiţeri de punte, cursă lungă maritimă, din portul Constanţa, sub numele de Ion Dumitrescu. În paralel se înscrie şi susţine examenele integrale de diferenţă la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanţa (1954-1955), obţinând Bacalaureatul în 1956, sub numele de Ion Dumitru, nume sub care va fi cunoscut de acum înainte. Concomitent, începând din octombrie 1955, este angajat ca marinar pe navele fluviale ale Companiei de navigaţie NAVROM, navigând cu întreruperi pe traseul Sulina-Regensburg. A urmat doi ani cursurile f.f. ale Facultăţii de Geografie-Geologie din Bucureşti, pe care datorită meseriei le-a abandonat. În 1959 este avansat în funcţia de ofiţer stagiar fluvial, iar după examenul de brevet pentru funcţia de ofiţer fluvial, lucrează în calitate de secund pe acelaşi traseu. La 13 august 1961 solicită azil politic în Republica Federală Germană, care i se acordă în ianuarie 1962, când se stabileşte la München.

A lucrat în Germania 31 de ani la Europa Liberă

În perioada de acomodare în Germania este angajat succesiv la mai multe firme între care Optische Werke Rodenstock, München, ca şlefuitor de obiecte optice (martie-iulie 1962). Din august 1962 până în mai 1963 este angajat la compania de navigaţie Rhenania – Rheinschifartsgesellschaft AG. Duisburg, în navigaţia Rhinului, între Basel – Rotterdam – Anvers etc. şi pe râurile şi canalele navigabile din Germania. În iunie- septembrie 1963 se află la Freiburg cu intenţia de a-şi continua studiile la universitatea din localitate. În toamna lui 1963 se întoarce la München, unde se stabileşte definitiv. Lucrează mai întâi ca muncitor necalificat la fabrica de bere Löwenbrau – München, şi apoi ca recepţioner de noapte la Hotel am Hofgarten, München, perioadă în care se înscrie la un curs de germană la Universitatea din München, şi totodată îşi definitivează şi publică primul volum de versuri, „Flori din furtună”, München, 1964. Din iunie 1964 şi până în iunie 1992 este angajat ca redactor de ştiri radio în calitate de monitor, senior monitor şi ajutor de şef de secţie la News Department, Romanian Monitoring Section, Radio Free Europe – Munich, Germania (16 iunie 1964- iulie 1991); apoi în training ca speaker şi producer la Departamentul Românesc de la Europa Liberă (octombrie 1991); şi în final secretar, inginer de sunet şi manipulator tehnic la secţia comunicări şi recepţii a Departamentului Românesc de la Europa Liberă (noiembrie 1991- iunie 1995), când este concediat, odată cu mutarea acestui post de radio la Praga. În perioada iulie 1995 – iulie 1997 este şomer. Din august 1997 este pensionar şi locuieşte ca rezident – cetăţean român – cu sejur permanent la München.

Scriitorul, poetul și editorul Ion Dumitru

Ion Dumitru începe să scrie poezie din şcoala elementară. Din februarie 1952 şi până în august 1955 frecventează regulat întrunirile cenaclului literar de la Cazinoul din Constanţa, condus de profesorul şi poetul Grigore Sălceanu, sub a cărui îndrumare îşi prezintă primele poezii. În august 1955, la îndemnul prietenilor din cenaclu şi de la Liceul „Mircea cel Bătrân” se înscrie la examenele de admitere la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” din Bucureşti. Participă şi reuşeşte la examenele scrise dar nu i se permite participarea la examenele orale, datorită lipsei diplomei de bacalaureat, şcoala fiind transformată din anul respectiv în secţia de Critică şi Creaţie Literară, în cadrul Facultăţii de Filologie, de la Universitatea din Bucureşti. Diploma o obţine în 1956. Deşi nu i-a reuşit această tentativă de studiu, ea i-a înlesnit un contact fructuos şi prietenii cu tinerii care şi-au încercat şansele şi care se vor afirma ulterior ca scriitori şi poeţi. În perioada octombrie 1955 – august 1961, cât a funcţionat ca navigator pe Dunăre a frecventat cenaclurile din porturile dunărene, între care cenaclul „Hristov Botev”, din Brăila (1956-1959). La ziarul „Înainte”, din Brăila, i s-au publicat primele colaborări: poezii, îndeosebi pasteluri, note de călătorie şi reportaje. Sporadic a participat şi la cenaclurile literare din Cernavodă, Galaţi, Giurgiu, Târgu Jiu, Tulcea, Turnu Severin, şi implicit la cenaclul „I.P. Pincio” şi la cenaclul „G. Bacovia”, din Bucureşti. Câteva colaborări i-au apărut în „Viaţa Nouă” din Galaţi, ziarul „Munca” din Bucureşti şi „Ramuri” din Craiova. După rămânerea în Germania se integrează în comunitatea românilor din exil şi ia parte la manifestările acestora, cu caracter cultural, religios, social, politic şi publicistic. Devine colaborator la „Stindardul”- Eichenau; „Buletinul Asociaţiei Românilor Liberi din Germania şi Berlinul Occidental”- München, „Cuvântul în Exil”- Freising, la revista „Drum” şi ziarul „America”, S.U.A., „Cuvântul Românesc” ş.a.m.d. În martie 1964 îi apare la München, volumul de versuri „Flori din Furtună”. Începând din 1964 ia contact cu Societatea Academică Română şi participă cu comunicări la congresele anuale ale acesteia, cu materiale consacrate vieţii culturale, ştiinţifice, sociale şi politice din R.S.S. Moldovenească – cu accente asupra aspectelor rusificării forţate. Graţie acestor preocupări îşi amplifică colaborările la presa din exil pe teme ca: „Distrugerea valorilor cultural-istorice în complexul acţiunii de rusificare a Basarabiei şi Bucovinei de Nord” în „Buletin informativ al ARLG”, septembrie 1966, în publicaţia „Acţiunea Creştin Socială Română”, editată de asociaţia cu acelaşi nume de la München, şi condusă de generalul Ion Gheorghe. Între timp elaborează studiul „Forme de Etnocid în U.R.S.S.- Un plan sistematic de rusificare forţată în Basarabia şi Bucovina de Nord-, apărut la Editura Avdela – Cenad, în 1969, la München, şi primit cu interes de exilul şi emigraţia românească. După 1990 a colaborat la revista „Observator”- München, iar în ţară, la mai multe publicaţii, între care: revistele „Tomis”, „Luceafărul”, „Ex-Pontos”, „Ardealul Literar”, „Ziua Literară” „Antarex”- Galaţi, unde a fost cooptat în comitetul de redacţie pentru Germania, precum şi la diferite emisiuni de radio şi televiziune cu interviuri şi grupaje de versuri etc. În 1990 a primit premiul Academiei Româno-Americane pentru întreaga sa activitate în slujba afirmării libertăţii cuvântului, democraţiei şi drepturilor omului. În 2004 a fost cooptat ca membru în Consiliul de Garanţie Morală al Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Bucureşti, iar în 2005, în cadrul festivalului de poezie „Antares” de la Galaţi, a primit distincţia de „Cavaler al Ordinului Danubian”. M.I.

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii