Și se făcu liniște pe mormântul agitației stârnite de eșecul de la BAC. Muri un sunet ca să facă loc la o năvală de zgomote cât mai stridente.
Alarmă la toate nivelurile. Catastrofă națională. Se presupun cauze și soluții. Posibile sau aberante, dar toate sortite să fie părăsite. Problema a fost îngropată ca multe altele. Probabil se va deshuma la anul, cu ocazia noului dezastru… Așa cum și de data aceasta au fost puse în circulație moaștele și fantomele de anul trecut. Când de asemenea cutremurul BAC-ului a zguduit din țâțâni sistemul de învățământ.
Eram gata să spun că între cele două cataclisme nu s-a mai întâmplat nimic. Dar cum să uit că între timp era pregătită să funcționeze noua lege a învățământului, pentru care ministrul titular de atunci și-a agățat la rever o medalie de aur, iar coaliția aflată la putere se laudă și acum.
Cauza cea mai lesne de identificat, comună celor două sesiuni, era că subiectele de examen ar fi fost prea grele. Soluția: ușurarea lor mai spre înțelegerea tuturor! Care să fie adevărul? „Pentru cum eram eu pregătită, aceste subiecte nu m-au pus în dificultate”, declară Andreea Cristina Gentea, una din candidatele cu nota zece la toate probele, de altfel curtată de patru universități din străinătate. Și o spune cu părere de rău că nu i-a fost pus la încercare întregul potențial.
Probabil că tot așa s-ar fi pronunțat oricare din ceilalți zece inși cu aceeași medie: Alexandra Gabriela Brojbeanu, Alexandra Cristina Ciobotaru, Dragoș Andrei Călinescu, Maria Arina Cojoc, Valentina Constantin, Daniela Maria Marinică, Mihnea Cristian Tache, Sorin Marin Iagăru, Mădălina Maria Marin și Ecaterina Eana.
Ne putem mândri cu ei. Dar câți avem asemenea? În județul Argeș, 11 cu toții. Adică unu la șase sute de candidați si unu la trei sute de respinși. Lumea în care vor intra acești adolescenți este a elitelor. Ești în vârf sau nu ești. Dar asta înseamnă în primul rând performanță. Nimeni nu te apreciază după notele de la diploma de bac, de licență, de masterat sau de doctorat – plagiat sau neplagiat. Ci după rezultatele în acel concurs continuu și foarte dur. Iar pentru așa ceva nu este suficient să ai capul doldora de cunoștințe. Ci să știi să le pui la treabă, folosindu-te de mijloacele tehnice din ce în ce mai performante, cu grija să nu te robotizeze sau să te anexeze ele pe tine.
Așa că îi socotesc pe candidații care au obținut nota zece, și nu prin jocul întâmplării, niște excepții dincolo de normalitate. Că sunt supradotați nu e meritul lor. Că știu cum să folosească această zestre, merită toată considerația. Dar sunt chiar îngrijorat pentru cei care vor să substituie supradotarea cu supraefortul. Care își sacrifică timpul, copilăria, bucuriile vieții pentru rezultate dincolo de puterile lor. Nu este omenește să gâfâi sub o asemenea povară toată viața, chiar dacă ar fi să reușești. Dar există și riscul surmenajului și chiar al handicapului.
Starea de normalitate, cred eu, este a acelor elevi de nota nouă, cu zecimale în plus sau în minus. Ei pot asigura acea elită stabilă de care societatea are nevoie.
Dar care va fi situația celor de mijloc? Chiar aceasta, starea de mijloc a societății, de care ducem lipsă! Școala de arte și meserii, desființată din rațiuni fără rațiune, ar trebui repusă pe temelii. Nu este deloc o rușine și nici o limitare în evoluție să urmezi asemenea cursuri. Domnul Constantin Stroe, director, apoi vicepreședinte al „Daciei”, domnul inginer Gheorghe Badea, un mare industriaș, domnul doctor în economie Constantin Nicolescu, prefect, președinte de consiliu județean, senator, lider de partid, ca să dau numai câteva nume dintre celebritățile locale, și-au făcut ucenicia „la șaibă”, în școli profesionale. Mâna de lucru a muncitorului este indispensabilă și în condițiile mijloacelor de producție automate și perfecționate. Un loc de muncă pentru fiecare se poate găsi și acelor copii care nu trebuie chinuiți îndopându-i cu tot felul de cunoștințe peste puterile lor. Meseriașii au fost sarea pământului în toate timpurile. Dar sunt oameni plătiți care să poarte răspunderea, care să caute, care să găsească, care să aplice soluțiile potrivite. În minister, în inspectoratele școlare, în Guvern, în Parlament, la Președenție…
Sunt și nu sunt! S-au transferat pe alte baricade. Îi găsim în pagini de ziare, la televiziune, la mitinguri electorale. Problema învățământului, declarată prioritate națională, a fost trasă pe linia moartă a triajului!
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii