V-aţi manifestat pe Facebook drept vocea cea mai critică şi consistentă din societatea civilă împotriva primăriţei Elena Lasconi. Ce v-a mânat în luptă, ca să fiu foarte direct?

– Eu particip la dezbaterea publică, nicidecum nu mă lupt cu cineva anume. Oamenii au dreptul să-şi exprime opiniile fără să fie etichetaţi, intimidaţi sau ameninţaţi. Din dezbateri rezultă şi soluţiile bune, pentru că nimeni nu deţine monopolul adevărului.
Iniţial, candidatura primăriţei mi s-a părut ceva inedit. Venea din afara mediului politic, era om de televiziune, era femeie. Când a apărut în oraş şi şi-a anunţat intenţiile, chiar i-am distribuit vreo două postări pe Facebook.
Am început să îmi exprim public opiniile din primăvara lui 2021, la câteva luni după alegeri, când am constatat că timpul trecea fără să se facă nimic în oraş. În loc să înceapă treaba, primăriţa a preferat să recurgă la trucuri de imagine sau la crearea de non-ştiri, în genul televiziunilor. Vă amintiţi cum scutura cheile de la casa de oaspeţi a Primăriei în faţa camerelor TV, sau minciuna monumentală că salariaţii din Primărie ar fi încasat într-un an salarii de 14 milioane euro, spusă în văzul întregii ţări, la o televiziune naţională. Nici acum nu şi-a cerut scuze pentru lansat în spaţiul public astfel de enormităţi.

”Dezbaterea publică pe reţele sociale are şi ea rostul ei, însă nu este suficientă”

Notorietatea obţinută pe Facebook v-a dat încredere şi v-a împins să faceţi pasul către politică?

– N-aş putea spune asta. Notorietatea nu este suficientă, dacă nu se bazează pe alte calităţi ale unei persoane, cum ar fi buna credinţă, competenţa într-un anumit domeniu şi aşa mai departe. M-am înscris în PSD pentru că într-un partid ai posibilitatea să influenţezi lucrurile, să-ţi aduci o contribuţie concretă, să faci ceva pentru oameni, pentru comunitatea căreia îi aparţii. Dezbaterea publică pe reţele sociale are şi ea rostul ei, însă nu este suficientă.

Cum s-a petrecut joncţiunea dumneavoastră cu PSD, cine către cine a venit?

– Pe de o parte mi-am dorit să intru în politică şi m-am simţit atrasă de Partidul Social Democrat. Pe de altă parte şi organizaţia PSD din Câmpulung este într-un proces de transformare şi este foarte deschisă către noi membri, către noi idei şi şi-au manifestat interesul faţă de mine. Deja au trecut cinci luni de când m-am înscris în partid şi oamenii pe care i-am întâlnit, discuţiile pe care le-am avut cu dânşii mi-au confirmat aşteptările: sunt determinaţi să facă pentru oraşul nostru eforturile pentru a-l scoate din starea deplorabilă în care se află. Aşa cum am spus de multe ori în postările mele cu toţii ştim că oraşul nostru, Câmpulung, merită mai mult.

Citește și La Câmpulung se pregăteşte marea îndatorare

”Sunt dezamăgită că dna Lasconi nu a livrat rezultatele promise câmpulungenilor”

Ce îi reproşaţi practic, sau ce nu vă place la primăriţa Câmpulungului?

– Nu pot să spun că îmi displace ceva anume la primăriţa Câmpulungului, ca persoană. Fiecare om are propria personalitate. Sunt dezamăgită însă că nu a livrat rezultatele promise, pentru care a cerut votul câmpulungenilor.
Marea problemă a Câmpulungului o constituie lipsa locurilor de muncă bine plătite. Din această cauză tinerii pleacă, oraşul se depopulează şi părinţii rămân singuri, iar afacerile nu merg. Ca atare, principala promisiune electorală a primăriţei a fost aducerea de investitori în Câmpulung, care să creeze locuri de muncă. Însă primăriţa nu a făcut nimic pentru aducerea de investitori şi crearea de locuri de muncă. Există nişte strategii verificate în acest scop, pe care primăriţa nu pare să le cunoască. Nu am auzit-o niciodată pe primăriţă să spună, “iată de o lună mă chinui să intru la ministrul Economiei sau la preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, ca să mă ajute să găsesc investitori, dar ei refuză să mă primească”. E doar un exemplu.
Până la aducerea de investitori în Câmpulung era mai simplu să fi avut grijă de afacerile locale, pentru că acestea ţin economia oraşului în funcţiune, dar în loc să fie ajutaţi, văd că investitorii noştri mai mult sunt încurcaţi de Primărie şi sunt exemple concrete în această privinţă.

De asemenea, primăriţa s-a angajat că va obţine pentru Câmpulung statutul de staţiune turistică de interes naţional. Nu s-a făcut nimic. Nici măcar nu au fost în stare să depună un dosar la Guvern, pentru a obţine statutul de staţiune turistică pentru Câmpulung. Nu am auzit-o pe primăriţă să spună, “iată am depus dosarul, dar ni l-au respins pentru că ne lipsesc 50 locuri de cazare în oraş, sau iată, am depus dosarul şi e blocat de un an”. Nu am auzit nimic din toate acestea pentru că, în realitate, nu s-a făcut nimic. Am rămas în urmă şi faţă de Rucăr, care deja a comandat studiul de fezabilitate pentru obţinerea statutului de staţiune turistică. Promisiunile electorale au fost uitate.
La fel de serioasă ca problema neîndeplinirii promisiunilor electorale este întârzierea sau blocarea de către primăriţă a proiectelor preluate de la adminsitraţia precedentă. În prezent, în Câmpulung se lucrează numai la proiectele moştenite de la fostul primar, pentru că primăriţa a decis să le refacă după cum îi place ei, cum ar fi proiectul iluminatului public, al reabilitării conductei de aducţiune a apei în Câmpulung, al construirii Halei pentru Piaţa Centrală, al blocului de locuinţe sociale din Grui şi multe altele. Dar, din păcate şi aceste proiecte moştenite, unele au fost mult întârziate, altele sunt blocate din cauza incompetenţei, iar altele sunt abandonate.

Citește și Împrumutul de 55.000.000 lei aprobat – un risc major pentru Municipiul Câmpulung

Acum ar fi trebuit să se realizeze proiecte noi, nu să se bată pasul pe loc şi să se lucreze tot la ceea ce s-a început pe vremea fostului primar.
În acest mandat a existat o şansă unică pentru Câmpulung, a banilor europeni din PNRR. În schimb, aceşti bani sunt cheltuiţi în pripă, mai mult pentru a se bifa că s-au depus proiecte şi s-au semnat contractele de finanţare, ca să aibă primăriţa cu ce se lăuda pe Facebook.
Vă dau câteva exemple. La blocurile Turn e o mare problema cu lifturile, vechi şi periculoase. Locatarilor li s-a spus mereu că fiind proprietate privată, trebuie să le facă pe banii lor, pentru că Primăria nu le poate face din bani publici. Dar există un program în PNRR prin care se finanţează proiecte pentru lifturi. Dacă Primăria tot a depus proiecte pentru reabilitarea energetică a blocurilor Turn, oare de ce nu a depus proiect şi pentru lifturi? Locatarii de unde să aibă bani?

Primăriţa are ca promisiune electorală crearea condiţiilor ca tinerii să nu mai plece din oraş. În PNRR există finanţare pentru construirea de blocuri cu locuinţe pentru tineri, dar la Primăria Câmpulung nimeni nu a mai auzit de aşa ceva. Însă primarul din Piteşti, Cristian Gentea a depus asemenea proiect, deci se poate. Cum poate să pretindă primăriţa Câmpulugului că vrea să ţină tinerii în oraş, dar să rateze asemenea ocazie, să le facă locuinţe din bani europeni?
O altă temă electorală a primăriţei este despre un centru medico-social care se va face în zona Pescăreasa cu finanţare din PNRR. Dar a existat un centru asemănător la fosta Şcoală nr 5, realizat cu bani europeni de către fostul primar Ţîroiu. După finalizarea proiectului ar fi fost normal ca Primăria să asigure în continuare finanţarea de la bugetul local a unora dintre activităţile demarate cu sprijinul UE, însă la o vreme după alegeri totul s-a oprit. Mă refer la faptul că printre beneficiile proiectului se număra asigurarea sistenţei medicale primare, dar şi programe şcolare pentru elevi defavorizaţi. Oare după ce s-a terminat proiectul nu a mai existat necesitatea acestor servicii în comunităţile defavorizate, pentru care s-a obţinut finanţarea europeană?

Cu viitorul centru medico-social de la Pescăreasa va face oare la fel? Se va înfiinţa un centru medico-social şi după ce se opreşte finanţarea europeană va fi închis? Atunci la ce bun cheltuirea banilor europeni şi timpul pierdut? Nu era mai bine să se ceară finanţări europene pentru proiecte cu adevărat durabile?
Nu s-a mai auzit nimic de proiectul creşei ultramoderne care urma să se facă în curte la Colegiul Naţional Pedagogic Carol I. Alţi primari care au depus cererile de finanţare la Ministerul Dezvoltării odată cu Primăria Câmpulung, în cadrul aceluiaşi proiect, deja au şi inaugurat creşele în oraşele lor. Fiind zonă istorică protejată, probabil Primăria Câmpulung are probleme cu obţinerea a avizului pentru autorizaţia de construire. Nu era mai bine să aleagă un loc potrivit pentru creşă, prin consultarea populaţiei? Acum Câmpulungul riscă să piardă o creşă.

Citește și Culisele „divorţului” de la Primăria Câmpulung. Cum s-a ajuns de la „Discut doar cu domnul Zaharia” la ”Nu fi mitocan!”

”Dezvoltarea Câmpulungului trebuie să fie rapidă, pentru că oamenii trăiesc în prezent”

Cum vedeţi dumneavoastră dezvoltarea Câmpulungului şi care ar fi profilul de primar adecvat pentru musceleni?

– Dezvoltarea trebuie să fie rapidă, pentru că oamenii trăiesc în prezent. Nu le poţi spune că ai nevoie de 3-4 mandate de primar ca să realizezi ceva. Nu le poţi spune oamenilor că le va fi bine peste 8-12 ani, când ei vor fi mai bătrâni, mai bolnavi, sau poate nici nu vor mai fi printre noi, pentru că aşa este viaţa. Scopul principal al dezvoltării trebuie să fie bunăstarea oamenilor. Nimeni nu trebuie lăsat în urmă şi trebuie sprijiniţi mai ales cei vulnerabili, bătrânii, mămicile cu copii, tinerii absolvenţi aflaţi în căutarea unui loc de muncă. Câmpulungul trebuie să devină un pol de atractivitate şi dezvoltare care trebuie să asigure un grad ridicat de bunăstare pentru locuitorii săi. Tinerii trebuie să îşi vadă viitorul acasă, în Câmpulung, nu în altă parte.
Există câteva trăsături comune ale primarilor care au avut rezultate. În primul rând trebuie să apreciem normalitatea, nu excepţionalismul sau vedetismul. Unul dintre primarii cu realizări spectaculoase, dar în acelaşi timp foarte modest, este Daniel Băluţă, de la sectorul 4 din Bucureşti. Nu prea îl vedeţi însă pe la televiziuni. Faptele vorbesc pentru el şi cetăţenii sectorului 4 ştiu şi apreciază.

Un primar bun trebuie să nu piardă timpul şi să-şi cunoască priorităţile. Ziua de lucru este limitată. Dacă într-o zi umbli pe străzi să împarţi baloane colorate trecătorilor, înseamnă că în acea zi nu te-ai mai dus la Bucureşti să stai pe la uşa unui ministru, pentru a rezolva o problemă a oraşului. Dacă îţi foloseşti ziua de lucru pentru o şedinţă în care discuţi despre organizarea unui concert cu scopuri electorale, înseamnă că ai renunţat la şedinţa care trebuia să se ţină în acea zi despre o investiţie publică.
Este esenţial să încurajezi firmele locale şi capitalul românesc în general. Este o concluzie a experţilor, se numeşte integrare locală. Dacă o investiţie publică, din bani europeni sau alte surse, nu se face cu firme locale, atunci scopul dezvoltării durabile este ratat, pentru că banii primiţi trebuie să rămână în oraş, nu să plece în altă parte. Este simplu!

Veţi candida la Primăria Câmpulung?

– Cine ştie ce va fi până în toamna lui 2024? Situaţia este aşa de schimbătoare în ţară şi în lume, încât nu ştim ce va fi nici de Paşti. Deocamdată în Câmpulung văd că există un singur candidat preocupat de alegerile din 2024 şi anume primăriţa, care se ţine numai de evenimente de imagine, electorale şi chiar i-a chemat la Primărie pe cetăţenii dintr-un cartier ca să le spună ce să facă în cabina de vot, la următoarele alegeri. Colegii din PSD Câmpulung şi cu mine încercăm să găsim soluţii pentru probleme. Nu cred că aţi constatat la noi un comportament electoral.

Aveţi schelete în dulap?

– Nu am aşa ceva.

Citește și Grupa dezertorilor din timpul stăpânirii lui Lasconi

”Câmpulungul copilăriei mele era un oraș foarte animat și avea o populație dublă”

Cum era Câmpulungul copilăriei şi adolescenţei dumneavoastră? Vă rog să îmi relataţi câteva amintiri şi repere biografice.

– Câmpulungul era un oraş foarte animat, avea o populaţie dublă. Era o atmosferă caldă, prietenoasă şi sigură. Erau mulţi copii. Erau numeroase posibilităţi de divertisment, multe activităţi culturale. Aveau loc fel de fel de concerte în sala de spectacol a Clubului ARO, veneau trupe de teatru, mă duceam la cinematograf la Balada sau în centru. Pentru copii existau multe posibilităţi de a-şi umple timpul, de a-şi descoperi pasiuni sau talente. De exemplu, eu am făcut balet de la 4-5 ani cu doamna Forţu.
Tot de la vârsta de 4 ani am fost la grădiniţă la Rotunda. Apoi, în clasa I, la Scoala nr. 5 am întâlnit-o pe învăţătoarea mea, doamna Călescu, o învăţătoare foarte căutată, apreciată şi foarte dragă mie.

Dânsa a fost cea care mi-a stârnit interesul faţă de matematică, iar din clasa a 5-a, când m-am mutat la Şcoala nr. 7, profesorul Ion Marinescu a continuat “lucrarea” începută de învăţătoare. Cu alte cuvinte, în anii de gimnaziu, pasiunea pentru matematică a fost “întreţinută” de profesorul Marinescu. Însă, nimic nu ar fi fost posibil fără diriginta noastră, Irina Enescu, profesoara de limba română. Când am cunoscut-o era proaspăt absolventă a facultăţii, iar noi eram primii ei elevi. Clasa a V-a este o schimbare pentru fiecare copil, dar datorită ei ne-am simţit ocrotiţi, bine îndrumaţi. Bazele limbii române, a noţiunilor de gramatică, pasiunea pentru literatură ea le-a clădit.

Nu pot să uit de profesoara de muzică, doamna Papainopol, care conducea corul şcolii. Din clasa a 5-a până în clasa a 8-a am mers la cor, cu toţii fiind foarte încântaţi când participam la diferite spectacole în oraş sau la Piteşti. Doamna Papainopol era mignionă, dar avea o energie debordantă, lucra cu noi ore în şir pentru ca armonia corului, a vocilor noastre să fie perfectă. Aş putea povesti multe despre fiecare profesor în parte, pentru că toţi mi-au fost dragi.
La finele clasei a 8-a am dat examenul de admitere şi am intrat la liceul “Dinicu Golescu”, la clasa de matematică-fizică. Acolo am întâlnit noi colegi de clasă, tineri admirabili, dar şi profesori deosebiţi care ne-au lăsat amintiri frumoase. Marele meu regret este că unii dintre dascăli nu mai sunt printre noi. Aş aminti pe profesorul de fizică Vocilă, un om foarte drag mie şi colegilor mei, profu’ de română Dragomir sau primul nostru diriginte, domnul Cenuşe.

Citește și Încă un proces pierdut de Primăria Câmpulung. Un salariat de la Protecţia Civilă a fost reangajat pe post

Am fost o generaţie foarte bună, cu educaţie solidă şi asta se vede foarte uşor din parcursul fiecăruia dintre colegii mei. Cu toţii am reuşit în viaţă, indiferent că ne-am ales o carieră în sectorul public, în domenii vocaţionale sau în afaceri. Dar cel mai important este că am rămas legaţi unii de alţii. Suntem buni prieteni şi avem o legătură puternică chiar dacă unii dintre noi sunt la sute sau chiar mii de km distanţă. Mai mult, de câţiva ani avem şi un grup de whatsapp unde ne împărtăşim gânduri, probleme, sfaturi, fotografii, evenimente importante din viaţă, reuşind astfel să rămânem conectaţi în permanenţă. De exemplu, revelionul 2023, dar şi cel din 2020 l-am făcut împreună cu câţiva dintre colegii de clasă de la Dinicu.
După liceu, pregătirea mea a continuat cu Facultatea de Matematică. Am absolvit cursurile acestei facultăţi din cadrul Universităţii Bucureşti, unde am avut renumiţi profesori, cum au fost regretaţii academicieni Solomon Marcus şi Nicolae Popescu. Imediat după facultate am urmat studii aprofundate de matematică în specializarea “Analiză reală şi complexă”. Am mai absolvit şi un master care m-a ajutat foarte mult în activitate şi anume Management, la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

Chiar dacă mă pregătisem să devin profesor de matematică, soarta a făcut ca să aleg un parcurs profesional cu totul şi cu totul diferit. Astfel, o parte importantă activitatea mea profesională a fost la cotidianul național Ziua. Cu o bază solidă de pregătire, cu capacitate de sinteză şi analiză dezvoltată în Facultatea de Matemetică, cu dorinţa imensă de a prezenta faţa nevăzută a evenimentelor, dar şi de a influenţa prin articolele mele hotărârile decidenţilor, am intrat în rândul ziariştilor şi am făcut echipă frumoasă cu colegii de la ZIUA. Eram acreditată la Guvern, precum şi la Ministerul Muncii şi la alte autorităţi, cum ar fi Casa de Pensii, Autoritatea pentru Protecţia Copilului, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi şi altele asemenea. De atunci am căpătat preocuparea pentru aspectele sociale, pentru grija faţă de oameni şi credinţa că nimeni nu trebuie lăsat în urmă.

Concomitent, am fost şi ziarist specializat în turism. Am fost membră a Federaţiei Internaţionale a Scriitorilor şi Jurnaliştilor de Turism – FIJET şi vicepreşedinte al filialei FIJET România. Am participat la congresele FIJET, din Ljubljana, Shanghai, Istanbul, am fost invitată personal de Guvernul Malaieziei să promovez turismul din această ţară. În România am fost acreditată la Ministerul Turismului şi am colaborat cu toate patronatele din domeniu, ale Hotelierilor, Agenţiilor de Turism, proprietarilor de pensiuni agroturistice. Tocmai de aceea sunt în măsură să vă spun că afirmaţiile primăriţei despre promovarea Câmpulungului ca destinaţie turistică sunt foarte vagi şi lipsite de conţinut.

”Dumnezeu mi-a dat o familie minunată”

Ce faceţi în prezent? Unde lucraţi şi ce stare civilă aveţi?

– Din 2010 lucrez la Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă. Sunt căsătorită, soţul meu este de profesie economist şi avem împreună doi băieţi, care sunt studenţi la Universitatea Politehnică din Bucureşti. După absolvirea facultății, băieții noştri vor lucra și vor trăi în România. Decizia lor de a nu pleca din ţară a fost clară încă de când au optat pentru Politehnica din București. Amândoi dețin certificate de engleză de nivel Cambridge advanced, adică nivelul cuiva care are ca limbă maternă engleza. De asemenea, amândoi au fost la clasă de matematică-informatică la licee de vârf, care au înțelegeri cu universități de prestigiu din Marea Britanie și alte state. Ar fi fost admiși fără probleme în străinătate, însă țara noastră e România, aici vrem să trăim și să fie bine. Dumnezeu mi-a dat o familie minunată și fiecare zi petrecută împreună este o mare bucurie.

Citește și Lasconi simte sula Scarlat în coaste