Încep prin a cere scuze dlui Diego Prada, de la Ana IMEP, că voi folosi numele domniei sale în încercarea mea de arăta că lipsa de reacție a omului-subiect de presă, din Argeș (aproape generală!), față de ceea ce a devenit public, echivalează cu tentativa de a ascunde gunoiul sub preș, cam puerilă din punctul de vedere al devenirii sociale. Faptul că struțul își bagă capul în nisip nu înseamnă că lumea adevărată nu există, înseamnă doar că acesta nu o mai vede. Dl Diego Prada, în urma unui articol al colegului meu Florin Silvestru, s-a autosesizat că i-a apărut în presă numele și a răspuns. Colegul meu va trata din nou subiectul săptămâna viitoare.
Așadar: „Stimate dle Silvestru, numele meu este Diego Prada și sunt director general adjunct al S.C. Ana IMEP SA. Ca răspuns la articolul semnat de dvs, intitulat «Copos și-a adus ginerele la Ana IMEP», aș dori să vă ofer câteva informații suplimentare care să vă fie utile (…), deoarece este important ca cititorii dvs să beneficieze de o cunoaștere completă și exactă …”
După părerea mea este un model de răspuns, o mostră, pentru ceva apărut în presă și care poate fi completat cu câteva informații necesare. Un arhetip, ca să arăt că sunt de acord cu cititorul care a adăugat comentariul că „e bine să mai ștergi de praf cărțile din bibliotecă”. Nimic conflictual, nicio intenție de a arăta superioritatea „academică” în comparație cu găozarul de ziarist.
Odată cu termenul „academică”, folosit total impropriu, fac tranziția de la „așa da” către altceva, către lipsa elementară de civilizație comportamentală a unor dascăli de la Universitatea Pitești. Bunăoară, de ce lectorul univ. dr. Mircea Bărbuceanu preferă să-i îndemne pe colegii lui universitari să nu citească, dar mai ales să nu cumpere Jurnalul de Argeș, pentru a nu afla aceștia ce se scrie despre el, încălcând astfel Constituția țării, încălcând ce se învață în cei șapte ani de-acasă (ce ție nu-ți place, altuia nu face!)? De ce se chinuie el, afundându-se mai rău, să apuce un rahat de partea curată? Când i-ar fi mult mai ușor să se socotească singur și apoi să răspundă criticilor. El e primul care ar trebui să știe că nu e nici mai mult ca perfect, nici mai mult ca deștept, ci e pur și simplu om și nimic din ceea ce este omenesc nu-i este străin (am citat!). E primul care ar trebui să știe că sindicatul nu mai este cureaua de transmisie dintre conducere și muncitori.
De ce rectorul Ionel Didea nu coboară de pe soclul „academic” (tu quoque, Brutus) pe care s-a cățărat prin fraudă intelectuală, prin impostură și prin păcălirea tuturor, inclusiv a prietenilor? Dacă ar recunoaște public greșeala cu plagiatul programului cu care a câștigat concursul pentru funcția de rector ar avea numai de câștigat. Cu condiția să-l știe pe dinafară și punerea în practică să fie singura lui grijă. În definitiv, ca să afli lungimea ipotenuzei trebuie să-l plagiezi întotdeauna pe Pitagora. Dar trebuie neapărat să afli lungimea ipotenuzei. Dacă a plagiat programul degeaba, adică în Universitatea Pitești este haos și profesorii și studenții o duc din ce în ce mai rău, ar fi mai bine pentru toată lumea să treacă înapoi notar, de data asta în subordinea soției. Ar mai fi, din păcate, o explicație pentru faptul că nu răspunde deloc criticilor din Jurnalul de Argeș, fie mai bine, fie mai rău, după cum îl duce capul. Anume faptul că nu a scris nimeni un răspuns care să-l „inspire”. Îi recomand în acest sens răspunsul dlui Diego Prada, directorul adjunct de la Ana IMEP. Cât despre ocuparea în viitor a funcției de primar al Piteștiului, lucru despre care se vorbea că are vise erotice, am convingerea că a zis „adio”. Dle rector Ionel Didea, în viață nu trebuie urcat până pe treapta maximei incompetențe (nu mai știu de unde, dar simt că am citat!).
De ce oare Georgiana Drăghici, dascăl de jurnalism la Universitatea Pitești, nu răspunde întrebărilor puse de Jurnalul de Argeș cu privire la minciunile spuse de soțul ei, hahalera politică Mircea Drăghici? Cui îi folosesc minciunile aruncate în stânga și-n dreapta că Jurnalul de Argeș ar aparține președintelui CJ Argeș? Nu încetez să mă minunez cum cei care sunt criticați în presă cred că se salvează dacă zic că jurnalistul e bețiv, prost, omul prezumtivului adversar politic sau că n-are școală suficientă. Oameni buni, amândouă chestiunile pot fi adevărate, dar chiar n-au legătură între ele. Dragă Georgiana Drăghici, lector de jurnalism acum, cu licența luată printr-un studiu despre Jurnalul de Argeș, ce părere ai despre minciunile spuse de hahalera politică Mircea Drăghici? Te ajută la ceva să nu răspunzi? Dacă nu răspunzi, crezi că nu știe nimeni că am pus întrebarea? Dragă Georgiana (îți spun așa că tot așa îți spuneam când rupeai ușa la Jurnalul de Argeș ca să studiezi colecția ziarului), dacă tot ai venit cu tort la redacție, de ce nu recunoști asta pe pagina ta de facebook? Cu ce te ajută faptul că nu ești corectă ca om? Sau pe soțul tău, sau pe colegii tăi din TSD, sau (cel mai grav) pe studenții care se uită cu gura căscată la profesoara care îi învață, ce? Ce îi învață, dragă Georgiana?
În treacăt fie spus, patroane, dle președinte al PSD Argeș, Constantin Nicolescu, nici dvs nu citiți Jurnalul de Argeș? Dle Tudor Pendiuc, președinte executiv al PSD Argeș, sunteți campion la tăcere. Și dvs vă luați de mână cu Georgiana Drăghici?
Sau, dna comisar-șef Cecilia Tatia, dvs ce părere aveți despre instituția autosesizării? Dacă scrie la ziar că aveți norocul chior (mă refer strict la noroc!) să găsiți un CD care nu există, cu toate sursele din poliție care v-au dat în gât la Jurnalul de Argeș, dvs ce faceți? Îi urați prietenește la mulți ani redactorului-șef Gabriel Grigore? Sau, intrând în greva foamei credeți că se irigă mai bine creierul și asta e metoda cea mai sigură să-i vină omului mintea la cap?
Sau, coană preoteasă a preotului Marius Dumitrescu, de la biserica din Găvana III, care a făcut păcatul biblic de a jura mincinos, e suficient argumentul că n-a jurat pe Biblie? În curând îl vor înghiți flăcările iadului care vor ieși dintre bucile lui Scaraoțchi, ca să parafrazez un simpatic călugăr poposit pe meleagurile noastre. A avut destul timp să se pocăiască. Și, în legătură cu cele de mai sus, nu pot încheia acest demers jurnalistic fără a-l saluta pe Arhiepiscopul locului, ÎPS Calinic și pe cealaltă față bisericească, arhiizmenitul Caliopie. Aceștia au oareșce legătură cu lipsitul de har, de credință și chiar de omenie Marius Dumitrescu, încă preot la biserica din Găvana III.
Cristian VASILE
P.S. Stimați cititori, parcă-mi pare rău că Bianca divorțează.
0 Comentarii