Web Analytics
scris joi, 19.01.2017

Începuturile fotbalului în Piteşti

8 02

Începuturile fotbalului în Piteşti

Pe meleagurile Argeşului, fotbalul a apărut, probabil, la începutul secolului al XX-lea, dar primele mărturii datează din anul 1915, când la Câmpulung Muscel apare echipa Minerul. Dar primul război mondial a întrerupt ascensiunea acesteia, de-abia după anul 1919 fotbalul prinzând rădăcini şi la Piteşti. Aici, echipe de străzi, de elevi şi militari vor juca cu echipe din oraşele apropiate: Craiova, Slatina, Caracal, Câmpulung Muscel.

Prima echipă cunoscută din Piteşti a fost Săgeata

Prima echipă cunoscută din Piteşti a fost Săgeata, atestată documentar începând cu anul 1921, desigur, mult mai veche. Printre jucători se aflau elevi şi militari: portarul lulică Şvanţaru, fundaşul Condor, înaintaşul Ulman. Meciurile erau urmărite la început din curiozitate şi apoi cu interes. Ele se desfăşurau pe un teren improvizat al Regimentului 6 Artilerie. Piteştenii au început să îndrăgească acest sport şi au purces la înfiinţarea altor echipe. Aşa au apărut: Macaby, la 2 mai 1923, care-şi propunea propăşirea tuturor sporturilor, mai ales fotbalul, avându-l ca preşedinte pe Israel Friedman; Triumf, la 1 august 1923, având ca secţii: fotbal, rugby, atletică şi alergări, preşedinte fiind Gheorghe N. Tabacu şi secretar C. Enescu; Trivale, înfiinţat în noiembrie 1923, avându-1 în frunte pe preşedintele Atanasiu; Societatea Sportivă Piteşti, înfiinţată la 29 mai 1924, cu scopul practicării tuturor sporturilor şi în special a fotbalului. Societatea Sportivă nu urmăreşte niciun scop politic, face abstracţie de naţionalitate şi clasă socială. Primăria oraşului Piteşti, văzând popularitatea acestui sport, începe să-l ajute, mai întâi prin aprobarea unui teren de fotbal în parcul Trivale, pentru echipa Săgeata, la 22 iunie 1925, când Comisia Interimară, în şedinţă, a aprobat a se pune la dispoziţie acelei societăţi, în mod temporar, suprafaţa de 8.125 mp teren din proprietatea comunei din parcul Trivale, partea dreaptă, unde se ţine anual de Paşti bâlciul, conform schiţei de plan.

Primul club cu regulament din Piteşti a fost Sporting Club

După acest început, la 15 august 1925 apare primul club cu regulament din Piteşti, Sporting Club, sub conducerea preşedintelui Dumitru Călinescu. Clubul avea în componenţa sa 58 de membri cu vârsta de peste 18 ani, 28 peste 21 de ani, 12 sub 18 ani. Clubul avea o subvenţie lunară de la Primărie de 10.000 lei şi folosea terenul de la Regimentul 6 Artilerie.
La conducerea clubului s-au perindat o serie de oameni mai mult sau mai puţin influenţi: comerciantul Ion Teodorescu, profesorul Dumitru Georgescu, Gh. Băltescu, M. Berechet, Aurel Caracas, Ticu Mircea şi alţii, toţi însă dornici să pună bazele unei echipe puternice. Culorile Sporting Clubului erau: tricouri alb-verzi, chiloţi albi şi ciorapi alb-verzi. Jucătorii erau elevi, premilitari şi militari activi, printre care: Puiu Nicht, Florică Tută, Costică Papaiani, Gross, Salmairaghi, Neaţă, Caridis, Ghiuri, Lăzărescu, Enache, Cantaragiu, Cernea, Stoian, Bădin, Bandea, Cârciumaru. Deoarece situaţia financiară nu era prea bună, clubul piteştean organiza serbări, baluri, meciuri de box şi lupte cu sportivi francezi pentru a strânge fonduri. În anul 1930, preşedinte de onoare al clubului a fost ales Armand Călinescu, viitorul prim-ministru al României şi fiu al Argeşului. În repetate rânduri, clubul a cerut Primăriei construirea unui stadion pe platoul din pădurea Trivale, s-au făcut şi demersuri la ONEF, a venit şi directorul general al acesteia, Virgil Bădulescu, în cele din urmă hotărându-se înfiinţarea unei filiale la Piteşti, dar construirea terenului a rămas doar pe hârtie. Sporting Club a evoluat la început în campionatul districtual Piteşti alături de Sportul Muncitoresc, Unirea Tricolor Câmpulung şi altele, având o comportare bună.

În anul 1936, Piteştiul este reprezentat în Liga de Sud, seria I, de echipa Radu Negru

La apariţia Diviziei C, în anul 1936, Piteştiul este reprezentat în Liga de Sud, seria I, de echipa Radu Negru, care a evoluat alături de Telefon Club Bucureşti, Oltul Turnu Măgurele, Turda Bucureşti, Venus Câmpina şi Tricolor Venus Călăraşi. Sporting Club a evoluat numai un tur, nealiniindu-se la startul returului din cauza unor greutăţi financiare. Echipa Radu Negru din Piteşti a avut următoarea linie de clasament: locul al şaselea din şase echipe, cu o victorie, două egaluri, şapte înfrângeri, golaveraj 16-28. În şedinţa din 4 aprilie 1933 este ales preşedinte de onoare al clubului primarul oraşului Piteşti, C. Rătescu, care este rugat să sprijine amenajarea unui teren de sporturi pe platoul Trivale. Primarul declară că îşi va face o datorie de onoare pentru a dota oraşul cu un stadion construit în mijlocul splendidei păduri Trivale, pe platou. Propune să se intervină la subsecretarul de stat Ghelmegeanu, fiu al Piteştiului, pentru a se permite desfiinţarea unei părţi din pădure pentru stadion, având şi sprijinul lui Armand Călinescu. În anul 1937, Sporting Club se revigorează, avându-i la conducere pe Ion Teodorescu, comerciant, ca preşedinte şi pe profesorul Dumitru Georgescu, vicepreşedinte. Clubul îşi mută sediul pe strada C.A. Rosetti, nr. 20, iar terenul pe Bulevardul Titu Maiorescu. Preşedinte de onoare este ales ministrul de interne Gabriel Marinescu, un alt fiu al Argeşului.

Sporting Club Piteşti a câştigat campionatul districtului Piteşti

Sporting Club Piteşti a câştigat campionatul districtului Piteşti şi joacă pentru un loc în divizia C cu campioana districtului Târgovişte. Meciul, care trebuia să se dispute la 9 iunie 1937, nu s-a disputat întrucât jucătorii piteşteni erau elevi, militari activi şi premilitari. Totuşi, Sporting Club se pregăteşte pentru următorul sezon, întâlnind echipe puternice, înscriindu-se în Cupa României. În acest timp, printre adversarele sale se numără echipe din Capitală: Turda, Viforul Dacia, Mociorniţa, Gloria, pe care a învins-o cu 2-1 prin golurile înscrise de Aurel Vasilescu şi Bică Papaiani, Juventus (cu celebrii Endreffi, Zăinescu şi Vulcănescu), Unirea Tricolor şi Sportul Studenţesc. La 22 august 1937 s-a disputat primul meci internaţional de fotbal la Piteşti, meci în care Sporting Club a întâlnit, în faţa a peste 600 de spectatori, echipa bulgară Lewski Rusciuk şi a câştigat cu scorul de 2-1, după un joc frumos, înaintea fluierului de începere al meciului, fanfara Regimentului 4 Dorobanţi a cântat marşuri sportive. În Cupa României, competiţie ce a început în ediţia 1933-1934, Sporting Club învinge în ediţia 1937-1938 pe Zburătorii din Bucureşti cu 6-1 (2-0), dar pierde, în turul al treilea, la Turnu Măgurele, din cauza neprezentării a doi jucători titulari, Ştefan lonescu şi Sile Constantinescu (care a fost suspendat pe un an din viaţa sportivă). La 27 august 1937, Federaţia Română de Fotbal a donat echipei piteştene 11 tricouri, 11 perechi ciorapi, 7 perechi ghete, ca ajutor pentru realizările merituoase şi a celor sărace, poate pentru a repara nedreptatea făcută echipei prin neînscrierea în divizie. Sporting Club revine în Divizia C în sezonul 1937-1938, alături de Radu Negru C.F.R. Piteşti, în Liga de Sud, seria I, având următoarea componenţă: Petrică Nicolescu şi Sile Constantinescu – portari, Voica, Eghedy, Fanago, Tache Papaiani, Bică Papaiani, Medve, Leon Teodorescu, Cornel Ştefanescu, Tică Rădulescu – Cocoş, Aurel Vasilescu – Cucuvea, Ică Anastasescu, Ninu Nicolescu – Limbă, Petrişor Bulacu, Ion Ion, Eddy Bretto şi Ştefan lonescu – jucători de câmp. Preşedinte de onoare a fost din nou ales Armand Călinescu, iar preşedinte activ, Emil Varabiescu. Echipele piteştene s-au clasat pe locurile al optulea, Sporting Club (cu şase puncte, golaveraj 15-46) şi al nouălea, Radu Negru C.F.R. (cu şase puncte, golaveraj 6-39). Primul loc în serie a fost ocupat de Turda Bucureşti, cu 28 de puncte.

 

Distribuie!

0 Comentarii

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

antisemitismul

Antisemitismul a explodat

MAKE English Version • (Episodul 1) Evreii din Europa se simt mai duşmăniţi de la momentul atacului Hamas din 7 octombrie 2023 asupra Israelului, o...

Din ediția tipărită