Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită în fiecare an pe 14 septembrie, este una dintre cele mai vechi sărbători creștine dedicate cinstirii Sfintei Cruci. Ziua amintește de patimile și moartea lui Iisus Hristos pe Golgota și este marcată în tradiția ortodoxă prin post și rugăciune.
Sărbătoarea are și o importantă semnificație în calendarul popular, fiind asociată cu trecerea de la vară la toamnă. În popor, data de 14 septembrie mai este cunoscută sub denumirile de Cârstovul Viilor și Ziua Șarpelui.
Două momente importante din istoria Sfintei Cruci
În această zi sunt comemorate două evenimente majore legate de Sfânta Cruce. Primul este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei în fața credincioșilor de către episcopul Macarie, la 14 septembrie 335.
Potrivit tradiției creștine, Sfânta Cruce a fost descoperită la porunca Sfintei Împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Pe Golgota au fost găsite trei cruci, iar pentru identificarea celei pe care fusese răstignit Hristos, episcopul Macarie le-a apropiat pe rând de o femeie care murise. Minunea s-a petrecut atunci când femeia a fost atinsă de una dintre cruci și a înviat, aceasta fiind recunoscută drept Crucea Mântuitorului.
După descoperire, episcopul Macarie a poruncit ca Sfânta Cruce să fie ridicată într-un loc înalt, astfel încât să poată fi văzută de întregul popor. Al doilea eveniment comemorat este întoarcerea Sfintei Cruci de la perși, în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. Crucea a fost readusă la Ierusalim și așezată în Biserica Sfântului Mormânt.
Ziua Crucii și începutul toamnei
În tradiția populară românească, 14 septembrie marchează simbolic sfârșitul verii și începutul toamnei. În regiunile viticole, ziua este cunoscută drept Cârstovul Viilor și este asociată cu începutul culesului strugurilor.
Denumirea de Ziua Șarpelui are legătură cu o credință populară potrivit căreia, începând cu această dată, șerpii și alte reptile se retrag în adăposturile lor pentru perioada rece. Unele tradiții spun că, înainte de retragere, șerpii se adună în grupuri și ar produce o așa-numită „piatră nestemată”, despre care se credea că ar avea puteri vindecătoare.
Plantele de leac, sfințite la biserică
O altă tradiție legată de Ziua Crucii este culegerea ultimelor plante considerate folositoare în medicina populară. Bozul, micșunelele, mătrăguna, năvalnicul, florile și busuiocul erau duse la biserică pentru a fi sfințite.
După slujbă, plantele sfințite erau păstrate în case, în apropierea icoanelor sau în alte locuri considerate ferite. În tradiția populară, acestea erau folosite în diverse ritualuri și leacuri, dar și pentru protejarea gospodăriei.
Busuiocului sfințit i se atribuiau, de asemenea, numeroase întrebuințări. Era pus în apa păsărilor pentru protecție împotriva bolilor, folosit în ritualuri legate de frumusețe și îngrijirea părului și așezat la streșinile caselor pentru a feri gospodăria de rele și de trăsnete.
În Bucovina, de Ziua Crucii existau și obiceiuri cu caracter fertilizator. De exemplu, oamenii agățau cruciulițe realizate din busuioc sfințit în pomii care nu rodeau, sperând că aceștia vor avea o recoltă bogată în anul următor.
Astfel, Înălțarea Sfintei Cruci îmbină semnificația religioasă profundă a cinstirii Crucii lui Hristos cu numeroase tradiții și credințe populare, care marchează trecerea dintre anotimpuri și începutul unei noi etape în calendarul agricol.
0 Comentarii