# Convorbiri neconvenţionale cu actorul Petre Dumitrescu

# Actorul Ion Focşa, care ne-a fost prieten, autor al unei cărţi de istorie a teatrului contemporan în trei volume, spunea în anul de pe urmă: „Nu prea mai am ce să caut în această lume! Nu mai înţeleg şi ea nu mă înţelege pe mine!”

– Cred că suntem într-o derivă cumplită. În primul rând, teatrul trebuie înţeles acolo unde trebuie să fie înţeles. Oare va fi el înţeles? Oare nu se va manifesta în continuare aceeaşi atitudine ca până acum?  Actorii şi tot personalul artistic al teatrului îşi pun mari speranţe în noul director, Nicolae Poghirc, actor de meserie, omul care este cunoscător al menirii pe care o are teatrul. Va fi oare capabil să pună în valoare acele potenţiale artistice care au stat nevalorificate de mai multă vreme? Speranţa este cea care moare ultima. Este necesar să ne păstrăm cu toţii optimismul.
# Oare acesta este drumul firesc al artei? Croit pe o altă sensibilitate, pe alt strat al evoluţiei sensibilităţii artistice? Noi, cei cu altă educaţie – pasageri debarcaţi pe un peron pe unde nu mai trece nici un tren?
– Ion Focşa a fost nu numai un actor foarte bun, un actor de dramă şi comedie valoros, cunoscător profund al genurilor de teatru. L-a interesat în mod deosebit evoluţia teatrului românesc. A scris, dacă putem spune, o adevărată şi amănunţită istorie a teatrului românesc contemporan la care a fost martor, pe care a trăit-o şi preţuit-o cu tot sufletul, cu întreaga lui fiinţă. Dar l-a interesat la fel de mult şi evoluţia teatrului „Al. Davila” din Piteşti, al cărui actor a fost vreme foarte îndelungată. A atras atenţia cu multă stăruinţă că Teatrul din Piteşti a intrat pe un făgaş potrivnic unei evoluţii benefice. A purtat o serie de discuţii cu cei ce conduceau destinele culturii argeşene după 1989. Îmi spunea: ”…le-am spus aproape cu lacrimi în ochi adevărul, acolo unde era necesar să fie spus. Îi priveam în ochi şi îmi dădeam seama că nu-i interesau problemele teatrului piteştean”. Îmi mărturisea îndurerat „N-o mai înţeleg şi ea nu mă mai înţelege pe mine! Oare acesta este drumul firesc al artei?”