Joi seara, pe 1 decembrie, când ambulanţa care gonea urlând pe autostradă s-a oprit la kilometrul 44, pacientul murise deja. De fapt, asta fusese voia lui, să pună capăt unei vieţi pe care n-a mai putut, n-a mai ştiut, n-a mai vrut să-ncerce s-o îndure. La 46 de ani, judecătorul piteştean Gabriel Apostol a reuşit să se sinucidă, injectându-şi benzină în vene.
Dincolo de emoţia pe care o stârneşte o astfel de ştire soldată cu moarte, şochează însă gestul fatal şi, totodată, rarisim al magistratului. Prin urmare, iniţial, am căutat să aflăm de la specialişti ce-l determină pe un om să-şi ia viaţa într-un astfel de mod, injectându-şi combustibil în vene. E greu de explicat, dar e evident – ne-a spus un medic psihiatru – că judecătorul a luat o hotărâre definitivă, ştiind că introducerea unei substanţe uleioase şi toxice în sistemul circulator nu poate da greş.
Citește și: Medicul-șef UPU Argeș, despre moartea judecătorului Apostol: „Pacientul era decompensat din toate punctele de vedere”
Da, ştia! Era foarte deştept. I-a plăcut să joace şah, chiar a remizat pe vremuri cu prilejul unui simultan organizat de marea maestră Elisabeta Polihroniade. Am aflat acest amănunt, dar şi multe altele, de la avocatul piteştean Florentin Sorescu, unul dintre puţinii oameni – sau poate singurul? – căruia Gabriel Apostol i s-a confesat de la prima întâlnire, la un ceai, deşi cei doi se cunoşteau doar prin prisma activităţii profesionale.
Atunci i-a vorbit avocatului despre necazurile lui din copilărie, generate de un tată autoritar, despre fetiţa lui cu probleme de sănătate, pe care o ducea aproape zilnic la Bucureşti, despre scandalul cu poliţiştii din benzinăria de pe autostradă şi aşa mai departe. Fire sensibilă, om care a trecut, la rându-i, prin multe încercări în viaţă, Florentin Sorescu ne-a spus că oamenii de felul lor „se recunosc” şi se apropie. Mai mult, înclinăm să credem că avocatul a fost un fel de psiholog pentru judecător, recunoscându-i acestuia suferinţa, pe care i-a pus-o și pe seama unei „doze de bipolaritate”.
În linii mari, tulburarea bipolară – afirmă medicii – este caracterizată de schimbări extreme de dispoziţie; de la dispoziţie înaltă, manifestată prin manie şi hipomanie (omul este euforic, plin de energie), la dispoziţie scăzută, manifestată prin depresie (om trist, fără speranţă). Aceste schimbări afectează somnul, activitatea, comportamentul. „Când stăteam de vorbă, da, trecea de la o stare la alta de mai multe ori. Era tulburat. Şi avea tendinţa să fie puţin strident. Un astfel de comportament îl regăsim la persoane care nu au o situaţie socială normală; ei, acești oameni, au tendinţa să devină stridenţi” – ne-a explicat dl Sorescu.
Şi, totuşi, de ce a ales judecătorul să moară în urma unei soluţii chinuitoare? „Un astfel de om vede lucrurile distorsionat. O persoană care trăieşte astfel de stări complică lucrurile extrem de mult. Face din ţânţar amăsar. Nu ştiu. O fi citit, o fi văzut undeva, a avut o informaţie, ceva…”, încearcă să-şi explice avocatul. De la Gabriel Apostol i-a rămas însă o poezioară, aparent naivă, trimisă de acesta cu mai bine de trei ani în urmă. „Un firicel de apă curge/ Croindu-și drum printre urzici/ E, oare, râu de apă vie/ Sau este-al morții leac pe veci?” – scria judecătorul. Un firicel de apă care, iată, nu mai curge.
Ce mai e de spus? Poate doar vorbele dureros de adevărate ale avocatului Florentin Sorescu: „O sinucidere nu este niciodată înfrângerea unui singur om, ci o înfrângere a aproapelui”… Dumnezeu să-l odihnească!
Citește și Judecătorul Gabriel Apostol, suspendat până în februarie 2016
Frumos articol, Felicitari Omul a fost bolnav psihic, asa cum spune si domnul avocat. Era adult, avea bani, se putea trata la psihoterapie. Nu e vina noastra.