La finalul lunii octombrie 2018, soția inginerului silvic Sever Pahonțu, fosta judecătoare Gabriela Pahonțu, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, într-un interviu acordat Jurnalului, a acceptat să vorbească despre infernul la care a fost supus acesta în cadrul serviciului de la Direcția Silvică Argeș, sub conducerea lui Armand Chiriloiu. Regim sancționatoriu halucinant, ca urmare a neintervenției ing. silvic Sever Pahonțu la soția sa, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, pentru „optimizarea” dosarului în care a fost condamnată la închisoare cu executare Alina Chiriloiu, soția directorului Armand Chiriloiu.
În final, funcționarul public ing. silvic Sever Pahonțu a decedat de cancer din cauza stresului și a torturii permanente, fizice și psihice, de la locul de muncă. Reamintim că ing. silvic Sever Pahonțu, ajuns în condiția efectivă de muribund, a scris un memoriu-denunț prin care a adus această situație la cunoștința autorităților publice, adică Prefectura Argeș, Consiliul Judeţean Argeș și RA Romsilva, rămas fără nicio reacție din partea acestora până în ziua de azi, împotriva legii și a bunului simț.
În memoriul său, funcționarul public ing. silvic Sever Pahonțu explică tortura suferită la locul de muncă: „Începând cu anul 2012, mi s-au aplicat numeroase sancțiuni disciplinare, tocmai pentru că în contractul colectiv de muncă există prevederea conform căreia salariatului care are trei sancțiuni disciplinare definitive i se desface contractul de muncă. Am contestat toate aceste sancțiuni în instanță și am câștigat definitiv […]
De asemenea, directorul Direcției Silvice, Armand Chiriloiu, a formulat împotriva mea 5 plângeri penale […] Evident că am contestat și această măsură abuzivă, am câștigat definitiv în instanță și în baza hotărârii judecătorești am fost reintegrat în funcție […] Din anul 2012 nu am primit calculator în dotare pentru întocmirea situațiilor cerute de fișa postului, colegilor fiindu-le interzis să-mi permită accesul la calculatoarele lor.
În luna octombrie 2015, am fost mutat forțat cu biroul în camera/magazia îngrijitoarei de ocol, unde încălzirea nu funcționează corespunzător și unde sunt depozitate materialele de curățenie”.
În ce privește decesul funcționarului public ing silvic Sever Pahonțu, se conturează clar cauza în urma declarației medicului Cătălin Cârstoiu: „Sever Pahonţu a avut în 2016 două internări în Spitalul Universitar. Afecţiunile sale puteau fi provocate de stres la locul de muncă”.
Mai există o acuzație publică gravă, aberantă, ca într-un film de groază, cu privire la faptul că directorul Chiriloiu a interzis participarea funcționarilor publici din subordine la înmormântarea colegului lor. L-am întrebat despre această acuzație pe directorul Chiriloiu, însă acesta nu răspunde, împotriva propriului interes. Poate că nu e adevărat, poate a fost și el la înmormântarea colegului Sever Pahonțu, cum ar fi fost normal. Referitor la această acuzație, fostul şef al Direcţiei Silvice Argeş, Gheorghe Davidescu, a declarat: „Am fost la înmormântarea lui Sever Pahonţu, dar din păcate nu am văzut niciun coleg pe acolo, absolut niciunul, deci teroarea şi-a făcut efectul”.
În continuare, campania de presă încearcă să lămurească de ce instituții publice ale statului român nu își fac datoria, astfel încât opinia publică să afle cauza morții funcționarului public ing. silvic Sever Pahonțu. Repetăm, poate directorul Chiriloiu nu are nicio vină și funcționarii publici din instituțiile publice, plus poliția și procuratura, prefăcându-se că îl acoperă doar sporesc gradul de acuzare!
„Cei de la Prefectură ar trebui să fie foarte corecți, să vă dea răspunsul, să spună ce știu”
Campania noastră de presă continuă astăzi cu Elisaveta Tudose, care a lucrat 49 de ani la Primăria Coșești, dintre care 32 de ani a fost primărița localității. D-na Tudose este un exemplu a ceea ce înseamnă funcționar public, aflat în slujba cetățeanului. „Eu am fost tot timpul în campanie electorală. Pentru că tot timpul vreau ca omul care apelează la Primărie să fie mulțumit” – spunea ea, neabătându-se vreodată de la acest legământ de credință.
Într-o astfel de carieră, d-na Tudose a lucrat, evident, și cu petițiile. „Primeam petiția, o înregistram și îi dădeam curs imediat. Le răspundeam, firește, petiționarilor, dar, dacă era cazul, mă deplasam și eu la fața locului și încercam, pe cât posibil, să împac oamenii. Înțelegeți? Să nu se judece… Dacă primeam o petiție care semnala abuzuri, aceasta își urma cursul ei, acolo unde trebuia, către organele abilitate, bineînțeles” – ne-a spus fosta primăriță, care a adăugat că a auzit de numele Pahonțu, că despre inginerul silvic Sever Pahonțu a citit la noi în ziar, știa că a „a trecut la Domnul – cu zile” și că oamenii îl vorbeau numai de bine („n-am auzit pe nimeni zicând ceva de rău despre el”).
Am întrebat-o pe Elisaveta Tudose dacă este posibil ca instituții publice precum Prefectura Argeș, Consiliul Județean și Romsilva să nu ne răspundă la solicitările formulate în baza Legii privind accesul la informațiile de interes public, solicitări prin care încercăm să aflăm ce s-a întâmplat cu memoriul-denunț depus de inginerul Sever Pahonțu, cu doi ani înainte de a se stinge din viață. „Niciodată! Niciodată! Păi, cum, dacă nici Legea 544 nu este respectată, că e lege în sensul ăsta, atunci ce mai respectăm?! Nu ai cum să nu dai un răspuns. Sunt termene de dat răspunsul, în general, de maximum 30 de zile” – ne-a declarat fosta primăriță din Coșești.
D-na Tudose nu exclude nici posibilitatea ca documentul respectiv, al cărui traseu vrem să-l aflăm, să fi fost dosit prin Birourile Juridice ale instituțiilor menționate. „E posibil orice. Pot să-l ascundă, să nu dea răspunsul, pot fi mai multe ipoteze… Dar, în opinia mea, cei de la Prefectură ar trebui să fie foarte corecți, să vă dea răspunsul, să spună ce știu. Și Consiliul Județean. Dar consider că mai mult Prefectura… Oricum, e lege în vigoare, care nu-ți permite nimic altceva!
La noi, oricărei persoane care venea la Primărie (cu o solicitare – n.r.) îi spuneam: «Gata, dom’le, cum să nu! N-avem nimic de ascuns pe aici! Avem totul pe față!» Și îi dădeam toate relațiile, dacă era nevoie îi făceam și scris, îi dădeam orice ca să nu interpreteze ceva… Nici nu doream lucrul ăsta, mă știți, mie îmi plăcea dreptatea, omul corect. Eu, la nivelul meu, consider că n-am lăsat nimic restanță, că nu-mi plăcea să le văd pe acolo (petiții nerezolvate – n.r.) și mereu întrebam… Le repartizam la cine era nevoie. Iar dacă era vreun caz aparte – că mai erau – le spuneam «Stați liniștiți, că vin eu». Și ne puneam de acord, mă duceam acolo și rezolvam. Nu aș vrea să pară că mă laud, dar îmi plăcea să rezolv totul la timp, știți? Și aveam și metoda de a-i chema la mine și a discuta, când auzeam că vor să facă reclamații. Și rezolvam, greu, ușor, mai cu zâmbete, mai cu… Trebuie să fii foarte echilibrat, să nu-ți ieși niciodată din fire, pentru că în discuții se mai aruncă și vorbe care nu-ți convin” – ne-a explicat doamna Elisaveta Tudose, fosta primăriță a comunei Coșești.
0 Comentarii