La finalul lunii octombrie 2018, soția inginerului silvic Sever Pahonțu, fosta judecătoare Gabriela Pahonțu, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, într-un interviu acordat Jurnalului, a acceptat să vorbească despre infernul la care a fost supus acesta în cadrul serviciului de la Direcția Silvică Argeș, sub conducerea lui Armand Chiriloiu. Regim sancționatoriu halucinant, ca urmare a neintervenției ing. silvic Sever Pahonțu la soția sa, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, pentru „optimizarea” dosarului în care a fost condamnată la închisoare cu executare Alina Chiriloiu, soția directorului Armand Chiriloiu.
În final, funcționarul public ing. silvic Sever Pahonțu a decedat de cancer din cauza stresului și a torturii permanente, fizice și psihice, de la locul de muncă. Reamintim că ing. silvic Sever Pahonțu, ajuns în condiția efectivă de muribund, a scris un memoriu-denunț prin care a adus această situație la cunoștința autorităților publice, adică Prefectura Argeș, Consiliul Judeţean Argeș și RA Romsilva, rămas fără nicio reacție din partea acestora până în ziua de azi, împotriva legii și a bunului simț.
În memoriul său, funcționarul public ing. silvic Sever Pahonțu explică tortura suferită la locul de muncă: „Începând cu anul 2012, mi s-au aplicat numeroase sancțiuni disciplinare, tocmai pentru că în contractul colectiv de muncă există prevederea conform căreia salariatului care are trei sancțiuni disciplinare definitive i se desface contractul de muncă. Am contestat toate aceste sancțiuni în instanță și am câștigat definitiv[…]
De asemenea, directorul Direcției Silvice, Armand Chiriloiu, a formulat împotriva mea 5 plângeri penale[…]Evident că am contestat și această măsură abuzivă, am câștigat definitiv în instanță și în baza hotărârii judecătorești am fost reintegrat în funcție[… Din anul 2012 nu am primit calculator în dotare pentru întocmirea situațiilor cerute de fișa postului, colegilor fiindu-le interzis să-mi permită accesul la calculatoarele lor.
În luna octombrie 2015, am fost mutat forțat cu biroul în camera/magazia îngrijitoarei de ocol, unde încălzirea nu funcționează corespunzător și unde sunt depozitate materialele de curățenie”.
În ce privește decesul funcționarului public ing silvic Sever Pahonțu, se conturează clar cauza în urma declarației medicului Cătălin Cârstoiu: „Sever Pahonţu a avut în 2016 două internări în Spitalul Universitar. Afecţiunile sale puteau fi provocate de stres la locul de muncă”.
Mai există o acuzație publică gravă, aberantă, ca într-un film de groază, cu privire la faptul că directorul Chiriloiu a interzis participarea funcționarilor publici din subordine la înmormântarea colegului lor. L-am întrebat despre această acuzație pe directorul Chiriloiu, însă acesta nu răspunde, împotriva propriului interes.
Poate că nu e adevărat, poate a fost și el la înmormântarea colegului Sever Pahonțu, cum ar fi fost normal. Referitor la această acuzație, fostul şef al Direcţiei Silvice Argeş, Gheorghe Davidescu, a declarat: „Am fost la înmormântarea lui Sever Pahonţu, dar din păcate nu am văzut niciun coleg pe acolo, absolut niciunul, deci teroarea şi-a făcut efectul”.
În continuare, campania de presă încearcă să lămurească de ce instituții publice ale statului român nu își fac datoria, astfel încât opinia publică să afle cauza morții funcționarului public ing. silvic Sever Pahonțu. Repetăm, poate directorul Chiriloiu nu are nicio vină și funcționarii publici din instituțiile publice, plus poliția și procuratura, prefăcându-se că îl acoperă doar sporesc gradul de acuzare!
Campania noastră, de „trezire” a instituțiilor publice din județul Argeș continuă cu primarul orașului Topoloveni, Gheorghiță Boțârcă.
„Trebuie să analizezi, să formulezi un răspuns competent, solid - vizavi de o petiție”
Domnule primar, dumneavoastră, poate prin prisma faptului că sunteți și vânător, l-ați cunoscut pe inginerul silvic Sever Pahonțu? Este fostul șef de ocol de la Vidraru, de la a cărui situație Jurnalul de Argeș a demarat o campanie de presă privind lipsa de profesionalism și transparență a autorităților publice…
- Nu l-am cunoscut, săracul, am auzit de el, toată povestea lui, de-a lungul timpului. Spun asta pentru că, din câte am înțeles, a fost o persoană deosebită, un om extraordinar.
Dar spre regretul meu, silvicultorii făceau parte dintr-o structură organizată pe altă lege, nu pe a ong-urilor, cum eram noi, cei cu vânătoarea.
Cum ați aflat povestea inginerului silvic Sever Pahonțu?
- Am citit toate episoadele astea din Jurnalul de Argeș și am văzut lupta asta a voastră de a rezolva ceva. Vă felicit, este o treabă foarte bună, pentru că din ce am văzut, omul ăsta a murit prematur și nevinovat.
Sunteți primar de atâta timp, cum soluționați petițiile oamenilor?
- Omul când formulează o petiție o formulează pe o nemulțumire. Nemulțumirea aia este într-o conjunctură, nu doar politică, ci și instituțională, relațională și în contextul ăsta trebuie să culegi foarte multe informații. Trebuie să analizezi, să formulezi un răspuns competent, solid, privitor la o petiție. Chiar astăzi am clasat o sesizare a unor proprietari într-un condominiu privat. Aveau niște probleme de mediu, de construcții… Făcând o analiză cu părțile față în față și culegând informații, îți dai seama că se înțeleg. Și-au dat mâna și au spus că vor fi mai toleranți, vor rezolva lucrurile nu cu agresivitate ci cu înțelegere. Vizavi de acest inginer silvic, de pe la Curtea de Argeș, cred că era, mi-am dat seama că lucrurile au avut o anumită turnură, o conotație specială.
Credeți că dacă autoritățile, cărora li s-a adresat la vremea respectivă inginerul Pahonțu, s-ar fi implicat serios, povestea lui, încheiată în mod tragic, ar fi avut un alt deznodământ?
- Dacă un om suferă de gripă, să zicem, îi dai un tratament, dar nu îl dezbraci în pielea goală și îl scoți afară. Mai exact, și să fi fost vorba despre vreo situație mai dificilă… trebuia altfel tratat, mai ales că el a fost întotdeauna trup și suflet pentru instituția pentru care lucra.
Când îți aperi și statutul tău de salariat și statutul societății și alții vin cu niște impulsuri, și s-a dovedit în timp că lucrurile cam de maniera asta s-au desfășurat…
El a picat ca o victimă. Deci asta este părerea mea despre acest om, din ceea ce am citit, din ceea ce am văzut, fără să-l fi cunoscut în viața mea, fără să fi avut vreodată o întâlnire nici măcar de „bună ziua”. Și regret chestia asta, că nu l-am cunoscut. Că nu am am avut prilejul.
0 Comentarii