La finalul lunii octombrie 2018, soția inginerului silvic Sever Pahonțu, fosta judecătoare Gabriela Pahonțu, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, într-un interviu acordat Jurnalului, a acceptat să vorbească despre infernul la care a fost supus acesta în cadrul serviciului de la Direcția Silvică Argeș, sub conducerea lui Armand Chiriloiu. Regim sancționatoriu halucinant, ca urmare a neintervenției ing. silvic Sever Pahonțu la soția sa, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, pentru „optimizarea” dosarului în care a fost condamnată la închisoare cu executare Alina Chiriloiu, soția directorului Armand Chiriloiu.
În final, funcționarul public ing. silvic Sever Pahonțu a decedat de cancer din cauza stresului și a torturii permanente, fizice și psihice, de la locul de muncă. Reamintim că ing. silvic Sever Pahonțu, ajuns în condiția efectivă de muribund, a scris un memoriu-denunț prin care a adus această situație la cunoștința autorităților publice, adică Prefectura Argeș, Consiliul Judeţean Argeș și RA Romsilva, rămas fără nicio reacție din partea acestora până în ziua de azi, împotriva legii și a bunului simț.
În memoriul său, funcționarul public ing. silvic Sever Pahonțu, explică tortura suferită la locul de muncă: „Începând cu anul 2012, mi s-au aplicat numeroase sancțiuni disciplinare, tocmai pentru că în contractul colectiv de muncă există prevederea conform căreia salariatului care are trei sancțiuni disciplinare definitive i se desface contractul de muncă. Am contestat toate aceste sancțiuni în instanță și am câștigat definitiv […]
De asemenea, directorul Direcției Silvice, Armand Chiriloiu, a formulat împotriva mea 5 plângeri penale […] Evident că am contestat și această măsură abuzivă, am câștigat definitiv în instanță și în baza hotărârii judecătorești am fost reintegrat în funcție […] Din anul 2012 nu am primit calculator în dotare pentru întocmirea situațiilor cerute de fișa postului, colegilor fiindu-le interzis să-mi permită accesul la calculatoarele lor.
În luna octombrie 2015, am fost mutat forțat cu biroul în camera/magazia îngrijitoarei de ocol, unde încălzirea nu funcționează corespunzător și unde sunt depozitate materialele de curățenie”.
În ce privește decesul funcționarului public ing silvic Sever Pahonțu, se conturează clar cauza în urma declarației medicului Cătălin Cârstoiu: „Sever Pahonţu a avut în 2016 două internări în Spitalul Universitar. Afecţiunile sale puteau fi provocate de stres la locul de muncă”.
Mai există o acuzație publică gravă, aberantă, ca într-un film de groază, cu privire la faptul că directorul Chiriloiu a interzis participarea funcționarilor publici din subordine la înmormântarea colegului lor. L-am întrebat despre această acuzație pe directorul Chiriloiu, însă acesta nu răspunde, împotriva propriului interes. Poate că nu e adevărat, poate a fost și el la înmormântarea colegului Sever Pahonțu, cum ar fi fost normal. Referitor la această acuzație, fostul şef al Direcţiei Silvice Argeş, Gheorghe Davidescu, a declarat: „Am fost la înmormântarea lui Sever Pahonţu, dar din păcate nu am văzut niciun coleg pe acolo, absolut niciunul, deci teroarea şi-a făcut efectul”.
În continuare, campania de presă încearcă să lămurească de ce instituții publice ale statului român nu își fac datoria, astfel încât opinia publică să afle cauza morții funcționarului public ing. silvic Sever Pahonțu. Repetăm, poate directorul Chiriloiu nu are nicio vină și funcționarii publici din instituțiile publice, plus poliția și procuratura, prefăcându-se că îl acoperă doar sporesc gradul de acuzare!
„Prefectul, indiferent cum l-ar fi chemat, avea obligația legală să-l redirecționeze către organele competente”
Subprefectul Dragoș Predescu a promis – destul de recent, când era prefect – că va încerca să descopere „urmele” acelui memoriu-denunț al inginerului silvic Sever Pahonțu. Și pentru că zilele trecute a spus public, într-o conferință de presă, că nu-i place să ascundă gunoiul sub preș, l-am abordat din nou pe aceeași temă, a memoriului dispărut. Așa am tras concluzia că „gunoiul” e la locul lui, sub preș, fiindcă demersurile d-lui Predescu, după cum chiar el spune, s-au lovit de un zid.
„Eu am făcut atunci, la acel moment, chiar dacă am fost criticat, tot ce a ținut de mine” – ne-a declarat subprefectul, cel care ne informase că documentele respective au fost topite. „La momentul depunerii acelui memoriu (august 2016 – n.r.) – așa cum v-am spus – era de sesizat Poliția, pentru că excedea competențelor Instituției Prefectului; și-atunci, prefectul, indiferent cum l-ar fi chemat, avea obligația legală să-l redirecționeze către organele competente” – ne-a spus Dragoș Predescu.
Dacă nu s-a întâmplat acest lucru – și deocamdată nu știm! – adică dacă nu au fost sesizate organele competente, ceea ce ar fi foarte grav, totuși, o urmă trebuie să fi lăsat acest memoriu, după topire; trebuie să existe un proces verbal, un înscris, ceva. Unde e această urmă? – l-am întrebat din nou pe subprefect.
„Cred că trebuie verificată arhiva foarte bine, pentru că, în mod normal, se dă o rezoluție pe hârtie. Vine hârtia la mapă, se uită prefectul, sau subprefectul, vede că nu e de competența lui și atunci scrie pe acea hârtie: «Rog sesizare I.P.J. sau…». Dacă nu știe prefectul sau subprefectul, la momentul ăla, care instituție ar putea fi competentă, pentru că problema ar putea fi de competența mai multor instituții, spune «Rog analiză și propuneri privind sesizarea instituțiilor competente». Și-atunci, sigur, aia se întoarce… Fiindcă, așa cum v-am mai spus, e foarte puțin probabil ca ea să nu fi fost trimisă nicăieri… Eu, inclusiv când a fost vorba de chestiuni minore, dar pe care le-am considerat că pot fi fapte de natură penală sau când un cetățean mi-a sesizat o faptă de natură penală, n-am stat pe gânduri nicio secundă, pentru că obligația mea legală aia era (de a sesiza instituțiile competente – n.r.)” – ne-a spus Dragoș Predescu.
„Am întrebat «Dom’le, ziceți-mi și mie în legătură cu asta, mai ales că subiectul e public», dar toată lumea l-a luat pe NU ȘTIU în brațe”
Dar ce face un prefect când constată că instituția nu-și face datoria, nu respectă legea și, în cazul de față, nu scoate la iveală ce s-a întâmplat cu acel memoriu?
„Eu nu aveam nicio dovadă că nu s-a luat atunci nicio măsură. În momentul în care toată lumea l-a luat în brațe pe «nu mai știu», fiindcă e veche povestea, nu aveam cum să fac o cercetare a unui funcționar, pentru că nu aveam nicio dovadă că respectivul înscris, să spunem, a fost ținut la sertar de funcționarul care a răspuns la acel moment” – ne-a spus fostul prefect de Argeș.
O concluzie rămâne, însă, după această discuție cu dl. Predescu. „Eu așa cred, că ar trebui o cercetare mai amănunțită a arhivei. Pentru că era, cel puțin, de competența Poliției; poate că n-aveai dovezi să te duci la Parchet. Dar Poliția putea face o cercetare. Și-atunci, fiind de competența Poliției, eu cred că, dacă ea (petiția) a fost dată, un răspuns trebuia să vină. Cu atât mai mult, dacă s-a întins pe o cercetare mai lungă, un răspuns de undeva trebuia să vină la instituție. Am întrebat la momentul respectiv «Dom’le, ziceți-mi și mie în legătură cu asta, mai ales că subiectul e public», dar absolut toată lumea l-a luat pe NU ȘTIU în brațe. Pârghiile mele erau, vă dați seama, extrem de limitate. Dacă, să spunem, la nivelul instituției se identifica înscrisul respectiv ca fiind depus și comunicat cu instituția statului sau, nu știu, necomunicat sau ținut la sertar sau altceva, în aceste situații, unu, eu puteam să cer relații la momentul ăla instituțiilor sesizate («Dom’le, ce s-a mai întâmplat cu asta?» ori «Care e răspunsul?») sau, doi, în cealaltă situație mai curând, să dispui sau să soliciți cercetarea funcționarului care era direct răspunzător…”
Concluzie finală: Departamentul Juridic nu-și face datoria de a fi un ajutor pentru prefect.
0 Comentarii