# „Imediat ce s-a aflat de accidentul nuclear, Piteștiul s-a umplut de fântâni”, își amintește Gheorghe Catană, nr. 2 în PCR și responsabil la nivel județean cu organizatoricul

Serialul„Chernobyl”, difuzat recent de HBO, a reamintit lumii de catastrofa nucleară din 26 aprilie 1986, din Ucraina și de consecințele sale dramatice care au depășit cu mult granițele URSS, creșteri ale radioactivității fiind înregistrate inclusiv în România. Am vrut să știm cum a fost prercepută de la Pitești teribila catastrofă , care a fost viteza de reacție a autorităților județene și locale de la acea vreme și ce măsuri au fost dispuse. Totul în materialul pe care vi-l propunem în continuare.

Primele informații oficiale despre catastrofa nucleară de la Cernobîl au ajuns în Argeș la patru zile de la accident, pe 1 mai 1986, când, practic, toți românii aflau dintr-o știre AGERPRES, care cita un comunicat al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, că „sub președinția tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului, s-a analizat situația creată ca urmare a accidentului produs la centrala atomoelectrică de la Cernobîl, din zona Kiev”. Neoficial, vestea accidentului circulase la Pitești, sub formă de zvon și-n zilele dinainte, confirmată fiind de cei care reușeau să prindă, la radio, posturi străine. Nu este certă data la care a început distribuirea iodului către argeșeni, cert e că ea s-a făcut. O confirmă Gheorghe Catană, membru în conducerea secretariatului județean de partid, care vorbește despre diseminarea informației, avertizările și măsurile întreprinse la nivel de județ în acea vreme, dar și despre cum s-au forat, în timp record, zeci de izvoare de mare adâncime, ca alternativă la apa distribuită din baraje. Despre cum s-a văzut accidentul în Argeș și, în special, la Pitești am aflat și de la alți martori importanți ai vremii.
În aceeași primă știre difuzată public despre incidentul de la Cernobîl, la 1 mai, se preciza că „pentru coordonarea tuturor măsurilor necesare a fi luate, în raport de situația creată, s-a instituit un colectiv de partid și de stat, condus de tovarășa Elena Ceaușescu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, prim viceprim-ministru al guvernului, președintele Consiliului Național al Științei și Învățământului”.

Gheorghe Catană, secretar PCR cu organizatoricul: „Argeșul nu apărea, din fericire, în informarea publică din 2 mai”

Prim-secretarul județului Argeș era informat oficial, de la nivel central, despre accidentul nuclear și despre recomandările care trebuiau făcute populației. Argeșul nu apărea, din fericire, în informarea publică făcută la 2 mai de către Comisia de partid şi de stat pentru supravegherea şi controlul calităţii mediului inconjurator, prin AGERPRES, informare care menţiona ca s-a înregistrat o creştere a radioctivităţii mult peste limitele normale, în special în județele Iași, Suceava, Mureș, Cluj și în municipiul București.
„Prim secretar era Constantin Zanfir. Eu eram secretar cu organizatoricul. La noi, în Argeș, n-au fost niște depășiri ale limitelor care să-ți interzică să stai în aer liber. N-a fost nevoie de strămutare în alte localități… Probabil valorile astea se găsesc totuși undeva, la instituțiile statului. A fost puțină panică, dar să știți că s-a trecut cu bine peste eveniment. Informarea s-a făcut la radio, la televiziune, dar mai mult a fost contactul cu oamenii…. Organele de la centru mergeau la județ, de la județ, la orașe, la comune, la sate și așa mai departe. Nu din poartă în poartă, dar erau înștiințați consilierii de comună, care mergeau în fiecare sat. A fost o treabă organizatorică foarte bine pusă la punct. Toate instituțiile statului care trebuiau să acționeze în perioada aia și-au făcut treaba”, povetește, pentru Jurnalul de Argeș, Gheorghe Catană, secretar organizatoric la nivel de județ.

Recomandări către populație și forarea de puțuri de adâncime

Recomandările făcute populației la nivel de județ erau: să folosească apă potabilă numai din rețeaua urbană, sau, și mai indicat, din puțurile de adâncime, de asemenea apă minerală; să asigure spălarea riguroasă cu apă potabilă a legumelor și fructelor înainte de consum; unitățile agricole și gospodăriile individuale să asigure adăparea animalelor din puțurile de adâncime și să protejeze, prin acoperire, fântânile și furajele.
„S-a creat un sistem de informare a populației, de sus pînă jos, în toate instituțiile, la sate, la oraș. A fost un program foarte serios legat de conducerea de partid și de stat pentru prevenirea consecințelor. În fiecare județ, prima măsură a fost cea de informare a populației. S-a ținut o ședință de birou, cu Consiliul Județean, cu primari, cu toată lumea. Asta a fost prima măsură de instruire a populație, adică să știe ce s-a întâmplat, ce efect are și cum putem să preîntâmpinăm efectul”, mai spune Gheorghe Catană.
„Nu s-a creat niciun fel de panică, n-am avut niciun fel de repercursiuni noi, nimic . Dar ce-mi aduc aminte e că pe vremea aia s-a dat dispoziție de la conducerea supremă, ca în Pitești să se facă multe, multe fântâni, puțuri de-astea, de apă de adâncime. Este o chestie interesantă. De-atunci am rămas noi cu puţurile de pe Crinului și alte zone… Asta cu fântânile a fost o chestie extraordinar de bună, că, uite, au rămas acolo. Că așa se spunea, să nu se mai ia apă din râuri”, povestește, pentru Jurnalul de Argeș, Mihai Georgeșcu, omul aflat la acea vreme și ulterior la conducerea Arpechim.

Gheorghe Catană: „Se adusese aparatură și se verifica care este procentul de radioactivitate”

Și, într-adevăr, mobilizarea pentru realizarea de fântâni de mare adâncime a fost una de amploare.
„După ce s-a aflat, orașul s-a umplut de fântâni. Populația a fost sfătuită să consume apă din izvoarele subterane. Toate fântânile din Pitești s-au făcut în perioada aia. A fost o mare acțiune și nu numai în Pitești – pe Craiovei, Banatului, Găvana, Târgul din Vale, peste tot, ci în tot județul. A fost o acțiune de mare anvergură, la care s-au mobilizat toți constructorii pentru rezolvarea acestei probleme. Pe urmă, protecția animalelor, controle deosebite pe linia asta, de la furaje, pășunat, până când laptele sau carnea ajungeau în galantar, la alimentară sau în piață, era un control foarte riguros. Se adusese aparatură și se verifica care este procentul de radioactivitate. Măsurile au fost urgente, foarte urgente, s-a făcut mobilizare totală. Aveam și forță atunci. Erau unități de construcții, erau oameni bine pregătiţi”, mai spune Gheorghe Catană.

Populația până în 18 ani a primit iodură de potasiu

La cât timp de la accident s-a procedat la luarea de măsuri pentru administrarea, în scop profilactic, prin reţeaua sanitară, a iodurii de potasiu pentru populaţia până la 18 ani, așa cum s-a anunțat oficial, nu se știe exact.
„S-au dat pastile de iod… S-a luat preventiv. Direcția Sanitară a avut un rol deosebit din punctul ăsta de vedere. Și nu doar de informare, ci și de prevenire a unor lucruri și de aplicare a unor măsuri centrale, inclusiv asta cu iodul. S-a făcut o instruire specială în toate unitățile sanitare din județ – și existau cabinete medicale inclusiv în școli, în fiecare comună și s-a informat populația asupra acestor măsuri de prevenire care trebuiau luate”, mai spune Gheorghe Catană.
Cum a fost perceput de populație accidentul a depins de felul succint în care s-a făcut comunicarea pe această temă.
„După părerea mea, s-a cam evitat panica și treba asta a fost generală, pe țară și eu zic că n-a fost rău”, mai spune Gheorghe Catană.

Petre Popa, Comitetul Județean pentru Cultură: „Nu s-a anunțat chiar imediat, să știți! Eu cred că de la radio am aflat…”

„Povestea exploziei s-a menținut sub un anumit control oficial, discuțiile detaliate s-au purtat mult mai târziu, după 1990. Nu s-a anunțat chiar imediat, să știți. De fapt, a fost ținut sub control acest eveniment, până s-au lămurit ei ce este cu povestea asta. Fiecare a perceput cum a considerat. Eu cred că de la radio am aflat, nu-mi amintesc exact, dar n-am luat accidentul foarte serios. Nici n-aveam căderea, eu fiind pe domeniul cultural. Dacă reușeai să prinzi comentarii pe posturile străine de radio, poate că aflai. Informații mai veneau de la cei care locuiau în Moldova și care erau mai aproape de ruși… Eu am fost în Ucraina acum ceva timp și se văd foarte bine dezastrele de atunci”, a mărturisit, pentru Jurnalul de Argeș, profesorul și scriitorul Petre Popa, care, în 1986, conducea Comitetului Județean pentru Cultură Argeș.

Mihai Georgescu, Arpechim: „Oamenii se întrebau: o veni norul ăla radioactiv și peste noi?”

La Arpechim, locul de muncă al celor mai mulți piteșteni, la acea vreme, nu s-au dispus măsuri de securitate speciale.
„Nu mai țin minte, nu mai știu dacă am fost anunțat oficial. Am văzut și noi pe mass-media, atunci, la televizor. Am văzut și eu ce s-a publicat atunci și am rămas stupefiat de incidentul acesta foarte mare care a fost acolo, dar am așteptat să vedem cum se reacționează la vremea respectivă și ce măsuri se vor lua. Dar nu ni s-a dispus nimic și n-am luat niciun fel de măsuri speciale. Despre oameni, nu pot să zic că erau panicați. Poate afectați puțin… Se întrebau: «Oare o veni norul ăla radioactiv și peste noi?». Se pare că peste noi n-a venit, că n-am auzit de repercusiuni”, spune fostul director Arpechim.

Marin Manolache, ziarist Secera şi Ciocanul: „Fiica mea era însărcinată, iar accidentul a îngrijorat-o”

„Nu-mi amintesc cum am aflat, cum s-a răspândit vestea, dar știu că fiica mea era însărcinată, iar accidentul a îngrijorat-o”, mărturisește jurnalistul Marin Manolache, care lucra pe atunci la ziarul județean „Secera și ciocanul”.
La 5 mai 1986, tot din partea Comisiei de partid și de stat pentru supravegherea și controlul calității mediului înconjurător a venit informarea potrivit căreia în zilele de 4 și 5 mai, în unele din zonele afectate, inclusiv în municipiul București, datorită unei circulații atmosferice favorabile, radioactivitatea a continuat să scadă. Până în jurul datei de 15 mai 1986, de către autoritățile vremii au făcut publice, aproape zilnic buletine privind calitatea mediului înconjurător și valori ale radioactivității.