# Visul din tinereţe al soţilor Ionescu din Vedea  a devenit realitate. Soţii Mihaela şi Gabriel Ionescu sunt căsătoriţi de mai bine de 16 ani. Au împreună doi băieţi, Cristian, de 14 ani şi Dragoş, de 7 ani. O viaţă întreagă au visat să aibă căsuţa lor, cu teren şi curte, pe care să îşi poată dezvolta o afacere de familie. După ce au strâns bănuţ lângă bănuţ, au reuşit să cumpere casa visată, în anul 2008: o casă cu 1,8 hectare de teren şi cu pădure proprie, situată în satul Izvorul de Jos, din comuna Vedea, judeţul Argeş. Locul perfect pentru soţii Ionescu pentru a-şi pune pe roate o afacere cu struţi, la care se gândiseră cu mulţi ani înainte, de prin 1996, când încă mai locuiau în Bucureşti. Au cumpărat băieţilor un apartament cu două camere în Piteşti, iar Mihaela şi Gabriel s-au pensionat de tineri, la vârsta de nici 40 de ani, pentru a avea timp să se ocupe de business-ul lor.

Investiţia nu dă rezultatele scontate

În toamna anului 2008, au achiziţionat trei familii de struţi, iar în primăvara lui 2009 au cules roadele, ouăle de struţ. Suficient de multe încât să nu mai aibă ce face cu atâtea, pentru că nu găsiseră piaţă de desfacere pentru ele. Au încercat incubarea ouălor, însă puii care se năşteau nu trăiau prea mult timp. Negăsind nicăieri un medic veterinar specializat pentru struţi, s-au văzut în situaţia de a găsi o alternativă pentru afacerea lor. S-au gândit că ar putea folosi cumva ouăle, aşa că le-au golit de conţinut şi le-au pus la păstrare. Au găsit printre anunţurile postate pe internet datele de contact ale unui pictor de biserici şi de icoane, din Bistriţa Năsăud, pe nume Horia Indolean. L-au contactat telefonic şi au negociat cu meşterul un preţ de 25 de euro pentru fiecare ou pictat. Cu ajutorul firmei de curierat, trimiteau pictorului cojile albe, iar el le trimitea, prin aceeaşi modalitate, ouăle de struţ pictate cu motive religioase.

Mihaela Ionescu: “Nu ne puteam îndura să vindem ouăle pictate”

“Am ajuns să vedem primele zece ouă vopsite, lăcuite, după  care au mai urmat încă treizeci de bucăţi. De aici, a început distracţia: nu ne puteam îndura să le vindem, aşa cum ne propusesem. Investisem, deci trebuia să valorificăm măcar o parte”, povesteşte amuzată Mihaela Ionescu. Primul ou pictat a fost făcut cadou naşului de cununie, iar acesta a mai cumpărat încă zece, pe care le-a făcut cadou familiei sale cu ocazia Crăciunului. Între timp, şi-au dezvoltat o altă afacere: creşterea câinilor din rasa Dog German. Au pus bazele canisei “Tempus Angelus” încă din 2007 şi au început să participe la concursuri chinologice, ocazie cu care au ajuns şi prin ţara învecinată nouă, Ungaria. “Cred că în Ungaria au fost cel mai bine apreciate ouăle pictate”, mai spune Mihaela. Preţul la care s-a vândut o asemenea icoană pictată pe coajă de ou de struţ a fost de 120 de euro. Multe dintre ouă le-au dăruit ca atenţii diverşilor cunoscuţi, iar în prezent mai au câteva ouă de struţ pictate, de care le este foarte greu să se despartă.

“Nimic nu poate fi mai frumos decât o icoană oferită în dar”

Mihaela mai spune că ea consideră că nu se poate să păşeşti în casa cuiva fără un dar pe care să-l oferi gazdei, iar pentru asta nimic nu poate fi mai frumos decât o icoană. Din experienţele prin care a trecut, Mihaela Ionescu a învăţat că: “Nu poţi face două lucruri deodată. După ce am renunţat la struţi, am conştientizat că nu acest lucru ne dorim. Struţul nu este animal de companie! Dinozaurul, cum îl numim noi, este un animal destul de agresiv şi, de asemenea, nu degeaba se spune că are până şi ochiul mai mare decât creierul”. În schimb, acum, mândria familiei Ionescu sunt câinii pe care îi produce canisa proprie. Adriana Gândilă