La finalul anului trecut v-am prezentat traseul către primăriile din judeţ al lucrării „ARGEŞ şi MUSCEL – ghid turistic şi cultural”, realizată de către directorul Direcţiei de Cultură Argeş, Cristian Cocea. Un material destinat promovării judeţului despre care autorul spunea că „acest ghid se adresează turistului grăbit, interesat să obţină maximum de informaţie în cel mai scurt timp”. Şi, la rândul său, Cocea a obţinut un folos rapid, lucrarea fiind achiziţionată la foc rapid de către primăriile unor localităţi din judeţ prin intermediul editorului. Precizam atunci faptul că numai Primăria Câmpulung a achiziţionat 500 de exemplare pentru suma de 19.050 lei. Nicio problemă, totul s-a făcut prin SEAP, însă domnul Cocea nu a părut prea încântat de situaţie, precizând că „vă stau la dispoziţie pentru a discuta despre concept, conţinut şi formulă grafică”. Numai că asemenea aspecte nu mai intră în discuţie, în condiţiile în care, cel puţin privitor la conţinut, au fost identificate mai multe date eronate. Altfel spus, ce mai este de discutat atunci când lucrurile sunt clare?…
Ghidul lui Cocea conţine informaţii despre localităţile urbane ale Argeşului, monumente, personalităţi, trasee turistice şi altele. Iar atenţia noastră s-a îndreptat asupra secţiunii dedicate municipiului Câmpulung, cuprinse între paginile 58 şi 71. În acest sens, am solicitat specialiştilor de la Muzeul Municipal Câmpulung să analizeze datele şi informaţiile cuprinse în „ARGEŞ şi MUSCEL – ghid turistic şi cultural”, iar răspunsul acestora evidenţiază câteva greşeli. Fără a comenta acest lucru, iată care sunt precizările.
Clădirea Muzeului, de la Berechet (varianta Cocea) la Ciortan (varianta specialiştilor)
1. pag. 58 – autorul menţionează „Astăzi, oraşul numără circa 32 de mii de locuitori şi încearcă să se redefinească, în urma procesului de dezindustrializare de după 1989”.
Precizări: conform ultimei statistici asupra demografiei oraşului, efectuată de Institutul Naţional de Statistică, am găsit următoarea informaţie: Ziarul din Muscel (on-line) din data de 29 noiembrie 2017 – articolul „Ultima statistică! Mai multe femei decât bărbaţi în Câmpulung!” – ne precizează: „Conform datelor centralizate de la Institutul Naţional de Statistică, la 1 iulie 2017 populaţia totală după domiciliu din municipiul Câmpulung este de 36.944, dintre care 17.646 de sex masculin şi 19.298 de sex feminin”. Aceeaşi statistică a fost publicată şi într-un site al Primăriei Câmpulung.
2. pag. 59 – la pct. 1 Piaţa Jurământului – în partea dreaptă fotografia nu corespunde descrierii textului. Nu ştim dacă aşa a dorit totuşi autorul…
3. pag. 60 – la pct. 4 Grădina Publică „Merci” – autorul precizează: „Grădina a fost desenată de arhitectul Dimitrie Ionescu-Berechet, în 1932”.
Precizări: conform cărţii scrise de Gheorghe Chiţa „Câmpulung şi judeţul Muscel”, ediţia a III-a, Ed. Ars Docendi, 2007, pag. 44 – „În 1929 se înlocuieşte gardul de lemn cu unul de piatră proiectat de arhitectul câmpulungean D.I. Berechet. Sculptor. V. Mezzaroba”. Aceeaşi informaţie o găsim şi în cartea „Povestea străzilor din Câmpulung Muscel” – autor Gheorghe Chiţa, Ed. Larisa, Câmpulung, 2014, pag. 82.
4. pag. 60 – la pct. 6 Muzeul Municipal autorul specifică „găzduit de o clădire monumentală, proiectată în 1930 de arhitectul Dimitrie Ionescu-Berechet, în stil neoromânesc”.
Precizări: conform cărţii „Câmpulung Muscel, Cetatea Întemeietorilor de Ţară”, Regio, 2011, pag. 157 – „Clădirea din centru este construită între anii 1934 -1936, după planurile arhitectului Statie Ciortan”. Aceeaşi informaţie o întâlnim şi în „Atlas istoric al oraşelor din România – Câmpulung”, seria B, Ţara Românească – autori Cantacuzino I. Gheorghe, Dragomirescu Şerban, Iacob Dumitru Dan, Oprescu Carmen, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2008, pag. 11 – „Ridicată în perioada 1934-1936, clădirea este realizată după un proiect-tip al arhitectului Statie Ciortan”.
Anul edificării unei case-monument, greșit cu o diferență de un secol
5. pag. 60 – la pct. 7 Casa de Cultură, autorul precizează că „vechiul sediu al primăriei a fost ridicat în 1907, după planurile arhitectului I. Simionescu”.
Precizări: conform cărţii scrisă de Gheorghe Chiţa „Povestea străzilor din Câmpulung Muscel”, Ed. Larisa, Câmpulung, 2014, pag. 83 – „A fost proiectată de C.N.Simionescu, construită în primii ani ai secolului trecut şi inaugurată în 1907”. Aceeaşi informaţie o întâlnim şi în „Atlas istoric al oraşelor din România – Câmpulung”, seria B, Ţara Românească – autori Cantacuzino I. Gheorghe, Dragomirescu Şerban, Iacob Dumitru Dan, Oprescu Carmen, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2008, pag. 12 – „Hospelul comunal”, proiectat de Constantin N. Simionescu, arhitect al oraşului în perioada 1904-1908, a fost inaugurat în anul 1907.
6. pag. 64 – la pct. 3 Casa Ştefănescu – autorul: „Frumoasă casă boierescă, ridicată în stil popular, în sec. al XVII-lea de logofătul Ştefănescu. Forma actuală, cu sală deschisă la etaj, împrejmuire înaltă şi turnuleţe de colţ, poartă amprenta arh. Dumitru Ionescu-Berechet, în urma unei restaurări efectuată în 1934”.
Precizări: conform cărţii scrise de Teodor Mavrodin şi colectivul, „Argeşul şi Muscelul, Spaţii istorice ale românismului”, vol. II, Ed. Tiparg, Piteşti, 2013, pag. 295 – „Această secţie beneficiază de o clădire declarată monument de arhitectură de pe strada Republicii, clădire din secolul XVIII-lea, construită în stil muscelean, cu parter şi etaj. Clădirea a fost construită în anul 1735 de către treti-logofătul Ştefănescu şi este cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung. În anul 1928 a fost restaurată de cunoscutul arhitect câmpulungean Dumitru Ionescu-Berechet”. Aceeaşi informaţie o găsim şi în cartea scrisă de Gheorghe Chiţa „Câmpulung şi judeţul Muscel”, ediţia a III-a, Ed. Ars Docendi, 2007, pag. 55 – „Datează din anul 1735, fiind cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung. A fost restaurată de arhitectul D. I. Berechet în anul 1928 şi adăposteşte în prezent colecţiile etnografice ale Muzeului Municipal Câmpulung”. Şi în cartea „Câmpulung Muscel, Cetatea Întemeietorilor de Ţară”, Regio, 2011, pag. 158 – „Clădirea în care funcţionează muzeul (Casa Ştefănescu) datează din anul 1735, fiind cea mai veche construcţie civilă păstrată din Câmpulung. A fost restaurată de arhitectul D. I. Berechet în anul 1928 şi adăposteşte în prezent colecţiile etnografice ale Muzeului Municipal Câmpulung”. În altă sursă, cartea scrisă de Gheorghe Chiţa „Povestea străzilor din Câmpulung Muscel”, Ed. Larisa, Câmpulung, 2014, pag. 80 – „În anul 1928, arhitectul D. I. Berechet realizează un proiect de restaurare a clădirii şi de schimbare a funcţionalității unor spaţii”.
Mausoleul, întârziat cu doi ani în ghidul lui Cocea
7. pag. 66 – autorul: „Din 1980, Expoziţia de Istorie funcţionează în clădirea monumentală a fostei Primării a Câmpulungului, prezentând evoluţia istorică a zonei, din neolitic până în contemporaneitate”.
Precizări: conform cărţii scrise de Gheorghe Chiţa „Câmpulung şi judeţul Muscel”, ediţia a III-a, Ed. Ars Docendi, 2007, pag. 62 – sunt ilustrate vederi din anii 1910 şi 1929 cu sediul fostei Primării a oraşului (actuala Casă de Cultură „Tudor Mușatescu”) şi precizează: „Primăria a fost construită în 1907 şi pe latura nordică exista Foişorul de foc (demolat după cutremurul din 1940). După 1968, când s-au desfiinţat raioanele, Primăria se mută în localul fostei Prefecturi. Câţiva ani, aici a fost sediul Unităţii de Securitate. Din 1972 adăposteşte Casa de Cultură «Tudor Muşatescu» şi Biblioteca”. Şi la pag. 78-79 mai găsim alte vederi cu sediul fostei Primării. Altă sursă, „Atlas istoric al oraşelor din România – Câmpulung’’, seria B, Ţara Românească – autori Cantacuzino I. Gheorghe, Dragomirescu Şerban, Iacob Dumitru Dan, Oprescu Carmen, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2008, pag.11 – Fosta Administraţie Financiară, acum Muzeul Orăşenesc. Nicio sursă bibliografică studiată nu menţionează că Expoziţia de Istorie funcţionează din anul 1980, însă din alte surse neoficiale (ale foştilor salariaţi ai instituţiei Muzeului), expoziţia funcţionează din 1976-1978, după ce a fost efectuată mutarea muzeului din actualul sediu al Primăriei.
8. pag. 68 – autorul: „Mausoleul a fost construit între 1925-1937, din calcar de Albeşti, după planurile arhitecţilor…”.
Precizări: conform cărţii „Câmpulung Muscel, Cetatea Întemeietorilor de Ţară”, Regio, 2011, pag. 169 – „Ridicat între anii 1928-1935, de către constructorul De Nicolo…”. Altă sursă este cartea scrisă de Popa Petre, „Mausoleul de la Valea Mare – Câmpulung Muscel”, Piteşti,1988, pag. 17 – „La 14 august 1928 s-a anunţat oficial că la Mateiaş a fost pusă piatra de temelie a Mausoleului… Timp de şapte ani, până în 1935, Societatea «Cultul Eroilor», Casa de Educaţie «Eroii Pravăţului», primăria din Cîmpulung, prefectura de Muscel, dar mai ales numeroşi oameni din împrejurimi au contribuit cu bani şi cu munca lor la înălţarea construcţiei Mausoleului”.
Cocea: „Nu comentez!”
Pentru a discuta pe marginea celor precizate de Muzeul Câmpulung, l-am contactat pe directorul Cristian Cocea. „Domnule, nu avem ce comenta! Am văzut ce aţi scris, vă cunosc caracterul, la revedere!”, aceasta a fost reacţia lui. Nimic despre cine a proiectat clădirea Muzeului, spre exemplu.
Imagini folosite fără aprobarea Muzeului Câmpulung
Cei de la Muzeul Municipal Câmpulung au indicat în răspunsul lor şi alte surse bibliografice serioase care susţin precizările, precum: Hurdubeţiu, I., Mârţu, Fl. Nicolaescu, N., Pârnuţă, Gh., Stănculescu, I. „Câmpulung-Muscel ieri şi azi”, Câmpulung Muscel, 1974, sau Mavrodin, Teodor, Cristocea Spiridon, „Câmpulung – Mic îndreptar turistic”, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1983, şi Popescu – Argeșel, Ion, „Mănăstirile şi bisericile din Muscel la cumpăna dintre milenii”, Ed. Fundaţiei România de Mâine, București, 2000. În plus, s-a atenţionat şi asupra faptului că „imaginile în care sunt prezente faţade, clădiri, obiecte din administrarea Muzeului Municipal Câmpulung utilizate în acest ghid nu au primit aprobare din partea acestei instituţii, iar sursa nu a fost menţionată. În mod normal, acest lucru ar putea fi trecut cu vederea în cazul produselor destinate exclusiv promovării non-profit, altfel Legea 8/1996, a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe (cu modificările şi completările ulterioare), conţine reglementări explicite pentru astfel de situaţii”.
Cătălin Ion Butoiu
0 Comentarii