Antologia „Cartea orașelor” (coord. Andreea Răsuceanu, Editura Humanitas, 2021) cuprinde 16 texte despre tot atâtea orașe din România: București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Oradea, Chișinău, Brașov, Râmnicu Vâlcea, Ploiești, Constanța, Brăila, Câmpulung Muscel, Craiova, Câmpina, Piatra Neamț și Iași.
Povestirea despre Câmpulung îi aparține Corinei Sabău. Absolventă a Facultății de Litere București și jurnalist la Radiodifuziunea Română, autoarea este originară din Muscel.
Fragment din povestirea „Cetățean de onoare” de Corina Sabău
Când a reușit, în sfârșit, să rămână singur, a luat-o la pas prin oraș, sperând că nu va întâlni nici un cunoscut. Nu-i plăcea să-I tulbure cineva amintirile legate de Câmpulung și nu avea nevoie de alte întâmplări. Siguranța pe care i-o dăduse orașul ăsta n-o mai primise nicăieri. Cât trăise aici n-a fost nevoie să explice, toată lumea știa de unde vine (din blocul 4, de pe strada I.C. Frimu), toată lumea știa că e al domnului și doamnei Ogârlagi, toată lumea știa că e un copil bun. Chiar și atunci când tăiase, cu Iulică și Bogdan, ditamai plopul pentru Focul lui Sumedru, chiar și atunci când smulsese cauciucurile din gardul de la autogară, chiar și atunci când jucase Darts țintind portretul lui Nicolae Ceaușescu, chiar și atunci când îi scrisese profesoarei de chimie Blestemelelui Arghezi, rămăsese un copil bun. În orașul ăsta, părinții lui îl înveliseră într-o păturică bleu și căutaseră pentru el cele mai liniștitoare cuvinte.
Citește și Revista de cultură ARGEŞ împlineşte 55 de ani de la înfiinţare
Ajunse la Blocul-Turn. În școala primară, când mergea la Iulică, care după ce rămăsese de trei ori șomer ajunsese șofer de tir în Germania, se dădea cu liftul cu aproape aceeași plăcere pe care o avea când urca și cobora scările rulante din magazinul Trivale din Pitești. Aprozarul de la parterul blocului dispăruse de mult. Pereții magazinului erau decorați cu postere lucioase, cu borcane cu compot și murături, iar înăuntru mirosea a ardei. Femeile care vindeau aveau mâinile murdare de pământ, oja crăpată, și mânuiau cu îndemânare cântarul. Nicăieri nu era loc pentru frivolitate. Lipit de aprozar era un centru de umplut sifoane, unde duminica erau cozi imense, toată lumea bea șpriț sau sifon cu sirop de zmeură. Din Tutungeria de unde cumpărase la început pentru taică-su, apoi pentru el, BT-uri pe sub mână, nu mai erau decât treptele ruginite. După ce s-a închis, la începutul anilor ’90, Olguța a vândut ziare la o tarabă din intersecție. Primele reviste pornografice de după Revoluție, inclusive celebra Infractoare mov, ei i le datora. Dacă îi dădea 50 de lei, îi lăsa revista o oră, dacă îi dădea 100 de lei, i-o lăsa până a doua zi. Pe locul cinematografului Balada, unde văzuse Mihai Viteazul, care se răstea autoritar la amantă, Ascunde-ți podoabele, doamnă!, replică pe care Iulică o preluase și folosise excesiv cu colegele de clasă, și Burebista, în care supușii regelui dac comentau dezgustați Cezar e bărbatul tuturor femeilor și femeia tuturor bărbaților, unde, pe rândul 8, la Bobby Deerfield, se pupase cu Simona, care avea un pulover de mohair pe gât, se deschisese un second-hand cu haine de blană care atârnau înghesuite, expuse pe mai multe rânduri. Vizavi de cinematograf fusese o farmacie unde farmacistele frământau mereu câte ceva în mojar. De acolo cumpăra mama lui piramidon și își comanda cremă de față. Pe ușa autogării era pus un lacăt. Când ajunse în vârful pasarelei de pe Râul Târgului, plină de gropi și asfalt măcinat, se asigură că nu-l vede nici un cunoscut, scoase telefonul și făcu poze. De fiecare dată când ajungea la Câmpulung, tot mai rar, făcea poze, desi știa că e foarte puțin probabil să simtă nevoia să le revadă.
0 Comentarii