# În loc să fie găina cu ouă de aur din punct de vedere turistic # În alte țări, un asemenea obiectiv turistic atrage turiști pe bandă rulantă și aduce venituri de milioane de euro  # Spre comparație, numai anul trecut Hohenschönhausen, fosta închisoare STASI din Berlin, a avut 354.000 de vizitatori. Nicolae Bălcescu spunea că istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Parafrazându-l, putem spune că istoria e și trebuie să fie și cea dintâi carte a  unui oraș. Numai că, din păcate, de la teorie până la realitate te omoară prezentul. Iar Piteștiul este din acest punct de vedere un oraș în care preocuparea  pentru istoria proprie – fie ea negativă ori pozitivă – este aproape zero. Cel mai concret exemplu în acest sens este la doi pași de centrul orașului. Fosta închisoare Pitești – sau mai bine zis ce a mai rămas din ea – a căzut în procent covârșitor în anonimat, uitare și dezinteres din partea autorităților locale și naționale. Iar peisajul de acolo este dezolant și deprimant. Locatarii blocurilor de lângă închisoare și ai  celor două firme de construcții din spate evită să meargă pe jos în zonă. Până să  ajungi în preajma porților… închise ale fostei închisori, trebuie să treci de „paznici”  și i-am numit aici pe cei 9-10 maidanezi care s-au aciuat lângă fosta închisoare. Cunoscut în întreaga lume ca locul celui mai mare și mai intensiv program de  spălare a creierului prin tortură din blocul de Est pe vremea comunismului, fostul  spațiu de detenție – sau mai bine zis ce a rămas din el – este complet ignorat, deși cu o investiție de câteva zeci de mii de euro s-ar putea crea un obiectiv turistic de mare  interes internațional, așa cum s-a întâmplat cu foste închisori comuniste din Berlin  (Germania) ori Lublin (Polonia). Sau cum se întâmplă de ani buni cu celebre foste închisori în frunte cu Alcatraz (S.U.A.) și Chateau d’If (Franța), ce atrag milioane de  turiști și bani din încasări cât cuprinde. De ce nu se poate și la Pitești? Citiți o  analiză în cele ce urmează.

Oficialii de la Institutul Național al Patrimoniului spun că „în acest an nu sunt bani pentru restaurarea fostei închisori Pitești. Poate anul viitor”

Nepăsarea în cazul fostei închisori Pitești nu este singulară în țară. Cu excepția fostelor închisori Sighet și Jilava, unde s-au făcut memoriale, și al închisorii Râmnicu Sărat (unde un asemenea memorial va fi gata în 2016), toate celelalte zeci de foste penitenciare comuniste sunt ruine sau pe cale de a deveni ruine. În septembrie, Institutul Național al Patrimoniului anunța pompos că „va analiza toate penitenciarele şi lagărele din România, urmând ca în următoarea perioadă membrii INP să decidă care dintre acestea vor putea fi incluse în Programul Naţional de Restaurare. De asemenea, campania naţională pentru transformarea unui număr de foste închisori comuniste şi lagăre în muzee va fi finanţată de Institutul Naţional al Patrimoniului.” În mod firesc, am dorit să aflăm de la INP și dacă fosta închisoare Pitești va fi inclusă pe listă. Nu am primit niciun răspuns clar, oficialii de acolo rezumându-se în a ne spune doar că „în acest an nu sunt bani pentru restaurarea fostei închisori Pitești. Poate anul viitor.”
Un dezinteres ce trenează de ani buni față de locul unde s-a derulat între 1949 și 1952 „Experimentul Pitești”. Estimările totale referitor la numărul celor care au suferit acest experiment, prin cele mai abominable torturi, sunt cuprinse între 1000 și 5000. Zeci dintre ei au murit, iar sute au rămase cu traume psihice ori fizice pe viață.
Marele Alexandr Soljenițîn – laureat al Premiului Nobel – considera că experimentul de la Pitesti a fost „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”, iar istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, a considerat Fenomenul Piteşti „una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”.

Ilie Popa, președintele Fundației „Memoria”: „O reabilitare a fostei închisori Pitești ar atrage foarte mulți turiști. Din păcate nu există interes”

Am stat de vorbă pe seama sorții fostei închisori și cu profesorul Ilie Popa, președintele Fundației Culturale „Memoria”, filiala Argeș, cel care militează de mulți ani pentru reabilitarea fostului penitenciar: „Sunt șanse mici ca fosta închisoare să fie transformată în muzeu. Și asta pentru că nu sunt bani. Și Ministerul Culturii, și Primăria Pitești au spus asta. Acum vreo 7-8 ani, Primăria a avut o tentativă de a răscumpăra terenul fostei închisori de la domnul Axinte (patronul de la Argecom, n.red) cel care îl avea în proprietate. I-au oferit un teren mai mare la schimb în altă parte, însă din nu știu ce motive afacerea a căzut. Dacă s-ar găsi bani, noi, fundația, ne-am ocupa de fosta închisoare ca și muzeu. Un astfel de muzeu memorial ar atrage foarte mulți turiști străini. Din păcate nu există interes. Sunt în discuții cu fostul președinte Emil Constantinescu privind fosta închisoare și o potențială susținere din partea acestuia.”

La Universitatea Berkeley s-a predat Studiul Experimentului Pitești din punct de vedere psihologic

Profesorul Ilie Popa ne-a dezvăluit și că o perioadă, la prestigioasa universitate americană Berkeley (a cincea din lume) s-a predat Studiul Experimentului Pitești din punct de vedere psihologic.  La noi, în cărțile de istorie sunt scrise doar câteva rânduri în fugă despre Experimentul Pitești. Așa e când îți apreciază alții mai mult istoria.

Viceprimarul Cornel Ionică: „Nu avem niciun proiect pentru reabilitarea fostei închisori”

Deși autoritățile locale ar avea numai de câștigat ca imagine și… încasări dintr-un muzeu al Experimentului Pitești, nu fac nici cel mai mic pas în acest sens. Mărturie stă și ceea ce ne-a declarat viceprimarul Cornel Ionică: „Concret, nu avem niciun proiect pentru răscumpărarea și reabilitarea fostei închisori Pitești. Poate s-ar putea face ceva acolo cu fonduri europene. Însă deocamdată nu avem nimic în plan în acest sens.”
Secretarul Primăriei, Iosiv Cerbureanu, spune și el că „fusese făcută acum vreo 7-8 ani o înțelegere, în mare, cu proprietarul clădirii pentru un schimb de terenuri. Chiar fusese dată o Hotărâre de Consiliu Local. Însă, din câte țin minte, autoritățile de la București nu s-au pus de acord în anumite privințe și schimbul a căzut. În ultimii ani nu am mai avut discuții cu proprietarul clădirii fostei închisori. Vreau să vă mai spun că niciodată nu au fost discuții legate de o vânzare a clădirii, ci numai discuții privind un schimb de terenuri.”

Gheorghe Axinte: „Cetatea de la Alba Iulia s-a refăcut cu bani europeni. De ce nu se face așa ceva și cu fosta închisoare Pitești?”

Am stat de vorbă și cu omul de afaceri Gheorghe Axinte, fostul patron al Argecom și al clădirii fostei închisori: „Nu mai am treabă cu chestia asta, cu clădirea fostei închisori. Ea este administrată acum de Fundația „Sfinții Închisorilor”, de care se ocupă fiica mea. Clădirea nu este însă abandonată, așa cum se vehiculează. La fiecare două săptămâni, se organizează câte o vizită la închisoare și vin cel puțin 30 de studenți de fiecare dată. S-a organizat și o școală de vară acolo. Însă pentru transformarea fostei închisori în muzeu ar trebui investiți foarte mulți bani. Apropo de asta, recent am fost la Alba-Iulia și am fost impresionat de modul în care s-a refăcut cetatea. 100 de milioane, bani europeni. De ce nu se face așa ceva și cu fosta închisoare Pitești?” Gheorghe Axinte nu a avut nimic de declarat în ceea ce privește motivul pentru care foștii deținuți politici prezenți în septembrie la un simpozion internațional la Pitești nu au fost lăsați să viziteze fosta închisoare…

Fundația care administrează clădirea a avut pierderi de 45.000 lei anul trecut

În ceea ce privește Fundația „Sfinții Închisorilor”, cea care administrează acum clădirea rămasă în picioare din fosta închisoare, aceasta a avut anul trecut pierderi de peste 45.000 de lei, conform datelor de la Ministerul Finanțelor. Iar o mare parte din pagina de net a Fundației este… în construcție de luni de zile. Inclusiv datele de contact.

Cristian Cocea, Direcția pentru Cultură: „O colectă publică ar putea fi soluția”

Cristian Cocea, directorul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Argeș, spune că „o colectă publică ar putea fi soluția pentru reabilitarea fostei închisori, practic a spitalului fostei închisori, pentru că aceasta a fost demolată în 1991. Clădirea este monument istoric din 2008. Sugerez și Primăriei Pitești să se gândească la varianta unei colecte, decât să mai așteptăm bani de la bugetul public. Amenajarea unei celule, cu un panotaj, nu ar costa decât câteva mii de euro. Așteptăm și reacția comunității în acest sens.”

Istoricul Dennis Deletant: „Sunt clar în favoarea transformării fostei închisori în muzeu”

Transformarea fostei închisori Pitești are la ora actuală zeci de susținători în mediul academic din Europa și America. Iar unul dintre cei mai puternici susținători este Dennis Deletant, profesor la Georgetown University în S.U.A. și la University College în Londra. Dennis Deletant, un fin cunoscător al istoriei românilor, ne-a declarat în exclusivitate: „Sunt clar în favoarea unei restaurări a închisorii Pitești, ca un memorial al experimentului unic de reeducare prin tortură ce a avut loc acolo. Tânăra generație din România trebuie să știe soarta pe care a avut-o acum câteva decenii o generație tânără la Pitești în numele unei ideologii.”

Peste 3 milioane de vizitatori pentru fosta închisoare STASI din Berlin 

Cel mai spectaculos și lăudabil exemplu de transformare a unei închisori comuniste în muzeu este în Germania, la Berlin, unde Hohenschönhausen, fosta închisoare STASI (20.000 de deținuți între 1951-1989), a fost transformată în memorial în 1994 și a atras peste 3 milioane de vizitatori de atunci. „În 2012, 354.000 de oameni au vizitat fosta închisoare STASI. Prețul unui bilet este de 5 euro, sau 2,5 euro redus.
Elevii plătesc 1 euro. Memorialul este administrat de o fundație publică, în care statul și orașul Berlin au părți egale. În memorial au fost investite 1,4 milioane de euro până acum”, ne-a declarat André Kockisch, purtătorul de cuvânt de la Berlin-Hohenschönhausen Memorial. Un model de urmat și pentru Pitești, nu?
Material realizat de Denis Grigorescu