Nenorocitule. Prăpăditule. Amărâtule. Vedea-te-aș ca pe Remeş Decebal când ieșea din penitenciar, cu părul sur hălăciugă, cu barba până la brâu, cu șapca îndesată pe urechi, cu limba încâlcită cărând după el un geamantan pe rotile greu de miroase de cârnați și caltaboși și ecourile păcatelor neispășite. Îți scriu și taci, te sun la mobil și faci pe mortul în păpușoi, nu ţi-ar mai muri alții înainte…
Unde te-ai pitulat, unde te-ai cuibărit, cine îți toacă banii, la ce piept de curvă ți-ai găsit fericirea? M-ai lăsat cu ochii în soare și cu fundul în ploaie, tocmai acum când se fac propuneri pentru alegeri europarlamentare.
Dacă erai aici, găseai și tu o pârghie să mă împingi și pe mine în vreo listă. Dacă nu la partide, independentă. Cu bani, ce nu se face în țara asta?…
Altele sunt mai moțate? Toate? Nu s-o găsi măcar una mai proastă decât mine? Și cu mine două? Să facem pereche? Unde-s doi, puterea crește și dușmanul nu sporește… N-are importanță că nu știu cine este inamicul. Mi se arată cu degetul: „Șo pe el!” Și îl rod cu fulgi cu tot…
Și s-o găsi cineva să-mi scrie discursurile dacă va trebui să iau cuvântul. Am auzit că ai secretar, mașină la scară cu șofer, consilier, cameră la hotel, abonament pe liniile aeriene… Trai neneacă…
Păi de ce, mă, prăpăditule, stai cu degetele în gură? Bătu-te-ar să te bată Ăl de Sus, pe acolo pe unde oi fi, prin Africa, prin America, prin Orientul îndepărtat, cu afacerile tale necurate. Tot bărbatul are grijă de femeia lui, în afară de tine. Să vezi ce de neveste sunt pe liste. Ce de fiice. Ce de amante. Ce de mătuși. Eu n-am mamă, n-am tată, n-am unchi, ce vrei să fac, să-mi caut un amant?
Mă vreau europarlamentară. Am și eu țâfna mea. Sigur că va fi greu în aceste condiții când se luptă, pe viață și pe moarte, băsiștii cu pontiștii și antipontiștii cu antibăsiștii… La baionete, în tranșee, cu lumânări fumigene. Când președintele duce țara în spinare și premierul o trage de picioare. Sau viceversa…
Când a intrat dihonia și în USL. Liberalii îl vor vicepremier pe Iohannis, Voiculescu și el pe Daniel, iar generalul fără trese ține cu dinții de teritoriul arondat, care i s-a repartizat. Dar se pare că au început să-și treacă din gură în gură pipa păcii. Nu se știe cât va ține. Oricum, e imposibil să pătrunzi pe listele lor. Fiecare partid își are femeile lui. Care mai de care. Cu bărbați în vârful ierarhiei…
PDL-ul divizat. O parte abandonată de președintele care l-a înființat. Una cu bulldogul la volan, alta cu vechiul superlider. Sângerează. Se pansează. Altă firmă pe frontispiciul crăpat: „Mișcarea Populară”
Mișcări pe toate drumurile. După modelul celei județene, Argeș-Muscel, nu e de mirare să apară și unele comunale. La Cuca-Măcăii, la Flămânda, la Bobâlna, la Cucuieții din Vale, la Bolintinul din Deal, la Putineiul, la Ruginoasa, la Flămânzi, la Jimbolia, la Urlați, la Trei Frați Pătați… Și dacă e să se unifice, fiecare va avea pretențiile ei. Dar numai pe aici ne-am putea strecura. Că fiecare dintre ele mai are nevoie și de efective și de fonduri. Tocmai s-a votat în parlament legea finanțării partidelor în campania electorală. Dar, după câte se știe, orice lege e făcută să mai și sari peste ea sau să treci pe dedesubt.
Haide, vino să mă ajuți. Că dacă ajung eu acolo sus, te ridic și pe tine. Câți nu și-au croit drum femeilor, ca să vină apoi și ei la putere.
N-am fost în parlament. Dar am tras cu coada ochiului și cu timpanul urechii încă de la numărătoarea voturilor. Am rămas impresionată de cum număra Roberta voturile și de cum da semnal cu degetul domnul Toader, liderul majorității, dirijând bilele albe, bilele negre…
Dați-mi un loc în parlament, la Bruxelles, la Strasbourg, oriunde ar fi. Făceți-mă colegă cu Elena Băsescu, cu Norica Nicolai, cu Monica Macovei, cu Daciana născută Sârbu, cu Ecaterina Andronescu, fosta ministru la învățământ, cu Rovana Plumb de la mediu și păduri, cu atâtea altele. Cu Stolojan, cu domnii Preda și Vadim. Gigi Becali nu mai este. Păcat. Cu el aș fi format un cuplu minunat. M-aș fi împăcat și cu domnul Severin. Dar el lăsă locul gol, că și-a făcut plinul. Însă mai sunt și alții. Vechi și noi. Unii dintre ei care au schimbat secera și ciocanul pe cârnatul și ciolanul.
E nevoie de fețe noi. Fără bube. Fără cicatrice. Albe ca spuma laptelui. Netede ca un dos fraged de copil. Vă ofer fața mea. Dacă vreți, îmi pot pune și mască. E la modă…
Sunt gata să mă urc în avion. Dar să-mi dați unul care să nu se clatine sub mine. Sunt persoană cu greutate. Pe onoarea mea. De nu vă place, să-mi radeți mustața…
Asta e, pițigoiule! De nu mă ajuți, caut sprijin pe din dos. Dar sper că până la urmă să-ți deschizi ochii și punga. Și urma aia a sosit. Acu acu, e bătaia peștelui. Mișcă-te!
Pițigoaica
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii