Primesc de la o stimabilă doamnă o ciornă de scrisoare adresată soțului său care se află în străinătate, în interes de afaceri. Zice să i-o stilizez, că de aia sunt scriitor și n-am ce face. Dar doamna are stil și voi aveți umor. Așa că îi public misiva ca s-o încurajez să se apuce de literatură – se poate la orice vârstă și cu orice origine, o știți pe fosta vrăjitoare care a tipărit o carte sau chiar două de mare succes.
„Mai întâi și la început, află că poți să te întorci în țară cât mai repede că s-a dat o lege care ar putea să-ți fie de folos. Să nu ai grijă că pe tine nu te poate aștepta lingura și gamela, hârtia igienică și coaja de săpun… Dragul meu, pițigoiule, află că mi-e dor de tine. De când mă culc și până mă scol, și când mă spăl, și când mă las pe vine. Mai află că am dat afară bucătareasa că începuse să se obrăznicească și am angajat un bărbat care cred că o să-ți placă și ție, că a ieșit la pensie de pe un vapor unde gătea și-i servea pe marinarii care nu umblau la femei, că nu aveau de unde. Săracul de el e stătut ca un eunuc. Și durduliu ca o cadână, dar face treabă bună.
Cățelușa noastră de rasă s-a culcușit chiar la tine în pat, unde a fătat trei căței cu ochii cârpiți, care când bâjbâie să sugă, îmi amintește cum am bâjbâit noi la început până să ne găsim ugerul la care să ne alăptăm. Că dacă nu venea tranziția, rămâneam cu fundul în vânt.
Pițigoiul meu iubit, ai grijă să nu te încurci cu vreo fufă din alea de se vâră chiar în viața marilor actori de cinema. Că n-oi fi având tu talent de ecran, dar ești frumos, bărbătos și plin de bani ca câinele de purici, ca carasul de solzi. Că cu toți banii tăi te lasă cum l-au lăsat alea ale lui Bănică. Și tu nu ești nici Salam, nici Adrian Minune, nici Pepe, nu știai să cânți la drâmbă proastelor ălora din mahala, instrumentul ăla pe care l-ai moștenit de la tactu-mare, de nu se mai vedea în toți Ferentarii. Și de nu te luam eu, nici dracu nu te mai lua. Vindeai covrigi la colț de stradă, cu o șapcă în carouri trasă pe urechi și haine de la Taica Lazăr. Puteai să cânți „Avaramu” ca Raj Kapoor sau cum l-o fi chemat pe ăla din India, dar tu strigai ca un apucat: „Ia covrigi cu mac, ia covrigi cu mac!”.
Nu erai decât un băiat când ne-am cunoscut. Care te scăpai noaptea în pat când visai că faci dragoste și ziua în izmene, când nu erai dat la femei. Și miroseai a țap, dar eu te-am luat și te-am învățat…
Și a venit revoluția. Când ai spart o vitrină de bijutier și ai mai intrat și în casa lu Zoe și în Casa Poporului și ai ieșit încărcat, că de aia ți-au dat certificat de revoluționar, bani cu grămada, scutire de impozit și spațiu comercial chiar pe Calea Victoriei. Nici eu nu m-am lăsat mai prejos și am venit cu cât am putut să duc din cartierul Primăverii.
Ne-am rupt apoi cârca cărând la blugi cu spinarea din țara lui Suliman Magnificul, sultanul meu scump, să nu mă uiți…
Magnificul meu scump și drag, să nu te mire că te numesc așa, nu ești regele asfaltului? Și cine are ca tine contracte de dezăpezire atribuite direct, fără licitație? Și cine a despovărat de păduri munți și dealuri întregi? Și cine și-a făcut moșie și cine magazine, fabrică de mezeluri și de pâine, hotel și restaurant, herghelie de cai, sexy bar cu senzații tari, vila noastră, cuibușor de nebunii?
Și dacă tot ești pe acolo, fă rost de un elicopter. Să speriem toți câinii din periferie când aterizăm și când decolăm. Îl vopsim în trei culori, ca să arătăm că suntem patrioți…
Vino! Grăbește-te! A mai apărut o lege care îți dă dreptul la vânzări de pământuri. Acum e bătaia peștelui… Vor da năvală arabii, indienii, chinezii, coreenii, evreii, africanii, de asemenea europenii vecini și nevecini. Și țara are pământ bun ca untul de uns pe pâine.
Te aștept, iubitul meu, pițigoiule! Să nu numeri anii care au trecut peste mine! Mi-am vopsit părul. Am și peruci. Operații estetice. Am dat jos kilograme de osânză. Mi-am îndreptat și mi-am scurtat nasul. Mi-am pus lentile de contact. Mi-am scos măselele stricate și am dinți de porțelan. Mi-am făcut implant la buze ca să se întindă ridurile. Am făcut exerciții de zâmbete cu ochii în ogindă. Mi-am angajat un maseur tânăr și priceput. Mi-am ascuțit sânii și i-am țuguiat….
Primii sâni pe care i-ai pipăit pe când erai un nepriceput. Primii pe care i-ai supt pentru că mama ta te-a crescut cu biberonul.
Vino, pițigoiule. Lasă-l pe Vasile cel Mare s-o regrete pe Bianca. Ciupește-mă, ciugulește-mă, iubește-mă.
A ta, pițigaia.”
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii