Toți copiii îi cer în aceste zile lui Moș Crăciun jucării frumoase. Doar Florin, un băiețel cuminte în vârstă de zece ani, elev în clasa a 4-a la Școala Gimnazială ”Mircea cel Bătrân” din Pitești, îl roagă pe moșul să facă un miracol, să-l ajute să se poată juca fără a mai obosi… Dana se roagă și ea, cu lacrimi fierbinţi, de mamă, să se întâmple o magie și să se trezească din acest coșmar în care trăiește, de când a aflat că fiul ei este grav bolnav și că inima lui, din ce în ce mai obosită, ar putea înceta, de la o zi la alta, să mai bată.
Inimioara lui Florinel suferă de o boală perfidă, descoperită destul de târziu, tocmai pentru că nu și-a „aratat” niciun simptom până în luna iunie a acestui an. Mama și fiul se află acum în Turcia, la spitalul Mehmet Akif Ersoy, acolo unde medicii s-au reunit într-un consiliu pentru a stabili împreună cea mai bună cale de urmat pentru micul român. Singura soluție este operația pe cord deschis, cel mai probabil pe data de 22 decembrie, pentru îndepărtarea unei porțiuni din mușchiul care a crescut și a început să îi astupe mica inimă. Doar intervenția chirurgicală costă 12.000 de euro, fără analize și alte costuri. Nu este o sumă exorbitantă, poate, pentru unii, însă familia Caramaliu este o familie obișnuită, care a fost luată pe neașteptate de cruda veste a bolii copilului și care și-a cheltuit deja economiile pentru deplasarea în Turcia și de aceea are nevoie foarte repede, de noi toți.
„În România doar m-au dus cu vorba”, spune mama
Cum a început totul ne povestește Dana Irina Caramaliu, mama lui Florin. Aceasta este asistentă medicală la Spitalul din Mioveni. „Prin iunie m-am dus la medicul de familie pentru că băiatul avea o tuse care nu îi mai trecea. O tuse fără febră. Trei zile tușea, două nu. Medicul de familie m-a trimis la cardiologie. Pe 2 august m-am dus la Cardiologie și acolo mi-au pus două diagnostice, dar pentru mai multă exactitate m-au trimis la București, la Marie Curie. Mi-au zis că e grav. M-a luat prin surprindere, copilul fiind asimptomatic, având doar acea tuse care nu îi mai trecea. Cel mai grav diagnostic este cardiomiopatie hipertrofică obstructivă. Înseamnă îngroșarea mușchiului inimii. Se îngroașă, se îngroașă și stenozează toate venele și arterele în jur. A produs foarte multe complicații.
Toate celelalte diagnostice sunt complicații ale hipertrofiei. Operația se numește miomectomie septală. Se taie din mușchiul inimii o porțiune și încă se discută în consiliul medicilor de la spitalul din Istanbul, unde suntem acum, să i se pună un picemaker, o baterie. În România doar m-au dus cu vorba. M-au chemat peste două luni. M-au chemat, numai după insistențele mele, la RMN. La Spitalul Marie Curie, rezultatul la RMN au zis că mi-l dau peste două săptămâni. Apoi, cu ajutorul Mihaelei, o prietenă din copilărie, am trimis RMN-ul în Turcia. Doctorii de aici au zis că vor să vadă copilul. Am venit într-o mare grabă. Mi-am sunat soțul la serviciu și i-am spus: «Vino acasă, plecăm în Turcia!». Am ajuns și aici mi s-a pus diagnosticul final. M-a șocat. Speram să nu fie totuși atât de grav. Operația este singura soluție, altfel se ajunge la insuficiență cardiacă și moarte subită… Curând… Totul este urgent, totul este urgent…”
P.S. Vine Crăciunul, iar cei care puteți să îl ajutați pe Florinel cu o donație cat de mică o puteți face în contul mamei sale deschis la Banca Transilvania:
RO66BTRL00301201619113XX
Caramaliu Irina Daniela
0 Comentarii