Rănile trecerii clădirii Palatului Culturii și al Bibliotecii Județene Argeș către Curtea de Apel Pitești, în 1993, nu s-au vindecat nici până astăzi. Dar Justiția pusese ochii pe clădire cu mult timp înainte. Din amintirile regretatului director Silvestru Voinescu aflăm lucruri interesante. În 1974-1975, Consiliul Popular Județean Argeș, președinte Ion Dincă, a dat peste cinci milioane lei pentru construcția noii clădiri a Tribunalului Argeș și a Judecătoriei Pitești de pe b-dul Eroilor.
Discuția despre noul Palat al Justiției s-a purtat la bibliotecă, în depozitul de carte, unde președintele Ion Dincă i-a explicat lui Adrian Dimitriu, ministrul Justiției de atunci, că „biblioteca asta nu poate fi mutată în altă parte”. A doua zi, în biroul șefului culturii argeșene, regizorul Constantin Dinischiotu, același temut Ion Dincă s-a explicat: „Le-am dat la ăștia de la justiție o groază de bani să-și construiască ce le trebuie ca să vi-i iau de pe cap!”
O rezolvare de moment. Când s-a pus problema înființării Curții de Apel Pitești, justițiabilii și-au adus aminte de vechiul sediu și au început presiunile. La 15 iunie 1993 a avut loc o tristă ședință a Consiliului Local Pitești, la care a participat și prefectul Vasile Nițu. Val Dobrin, directorul Palatului Culturii, a prezentat activitatea instituției sale, faptul că ediția a X-a, jubiliară, a Festivalului național de muzică cultă „Darclée” bătea la ușă. Ca martori oculari, am tresărit când consilierul local Dan Ioan Panțoiu, om cu preocupări culturale, dar și avocat, a spus: „Domnule Dobrin, vă rog să răspundeți sincer! Dacă instituția dumneavoastră n-ar fi făcut toate câte ați spus că a făcut, ar fi crăpat cineva din Pitești?!” N-ar fi crăpat, cum nu ar crăpa nici azi, dar ce trist și cenușiu ar fi fără cultură. Și cine ar mai cânta „Noi suntem români”?! S-a votat. În favoarea Justiției. Spre cinstea sa, un singur vot împotrivă, cel al bătrânului Gheorghe Mușat, dispărut mai an dintre noi. Palatul Culturii a fost mutat imediat la Casa Cărții, într-un birou, dar unde să muți ditamai bibliotecă județeană?!
Citește și Medicul argeșean Viorel Pătrașcu lansează ”Jurnalul de la Filipeni” la Biblioteca Județeană Argeș
Citește și „Argeșul de poveste” – Expoziție inedită la Biblioteca Județeană
La două zile după ședința de pomină, președintele Consiliului Județean, regretatul Florea Costache (om care frecventa personal biblioteca pentru a… împrumuta diverse cărți pentru fiul său, care se pregătea să dea examen la S.R.I.) l-a vizitat pe Silvestru Voinescu, dar în calitatea sa oficială. A fost impresionat de fondul de referință expus, de depozitul de unicate așezate după format cu peste 200.000 volume, colecțiile speciale cu unicate. Nu mai puțin de cinci ore a durat vizita oficială! Impresionat, a mărturisit directorului: „Nu am putut bănui că în Pitești avem o bibliotecă atât de mare și de bine organizată! Începând de astăzi, sunt de partea dumneavoastră. În decizia Consiliului Municipal se va preciza că biblioteca va rămâne în spațiul pe care îl ocupă în această clădire până ce își va construi una nouă. Mâine facem adresă către I.P.J. Argeș prin care voi cere să se organizeze un concurs pentru realizarea proiectului noului local. Vor veni aici să se documenteze în vederea cerințelor la care va trebui să răspundă noua clădire, ținând cont de dezvoltarea viitoare a unei biblioteci moderne”.
Florea Costache (1954-2011) s-a ținut de cuvânt. Avea 40 de ani. La începutul anului 1994, proiectul prindea contur. Șeful C.J.A., însoțit de viceprimarul Mircea Popa, de arhitectul Alexandru Mulțescu, de directorul Voinescu și de șeful de proiect, Florica Ciurezu, a bătut la ușile Ministerului de Finanțe și ale Ministerului Lucrărilor Publice. Cu succes, pe 23 iunie 1994, premierul Nicolae Văcăroiu semna H.G. nr. 346 privind noul sediu. Peste un an și ceva, președintele Florea Costache bătea primul țăruș, la propriu, pentru construirea bibliotecii, umăr la umăr cu directorul Voinescu și de noul prefect, Constantin Nicolescu. În 1998 era gata.
Morala acestei povești? Avem nevoie, în Pitești, de sedii impunătoare pentru instituțiile de cultură. Un sediu e precum un templu, trebuie să îți impună respect, să simți nevoia să faci un selfie în fața acestuia, să realizezi cărți poștale. Abia apoi urmează activitățile culturale…
Citește și Marina Almășan: ”Aici, la Pitești, am văzut cea mai frumoasă bibliotecă județeană din țară”
0 Comentarii